Lasa tot ce ai mai bun sa iasa afara,nu privi in urma si nu-ti arunca regrete inutile.Totul sta in puterea deciziilor tale.Fa-le pe cele potrivite,fa-le gandindu-te la cei din jur.Arunca-ti egoismul intr-o mare adanca si lasa-l sa se inece.Schimba-ti apoi chipul intr-unul zambitor...si daca soarele tot nu rasare,zabeste.Confrunta-te cu el si fa-l ca gelozia zambetului tau sa-l faca sa vrea sa rasara. Nu astepta sa se schimbe lumea.Tu esti cel care face regulile.Fa tu primul pas,si restul vine de la sine. "se spune ca daca un fluture bate azi din aripi in emisfera sudica, el poate da nastere unui sir de evenimente conectate intre ele care in final poate da nastere la un uragan in emisfera nordica"

In inima ta se ascunde asa multa frumusete.Las-o sa iasa afara.Incepe cu un zambet...

Am descoperit o lume rece.Iarna nu intarzie si parca pe zi ce trece lumea ingheata,scoate cuvinte ce darama.Cateodata uitam sa pretuim fiecare clipa,uitam sa mai aratam un zambet,uitam sa mai intindem o mana.Ne restrangem la a ne pasa decat de propria persoana si pierdem tot ce e mai frumos in viata. Suntem liberi,da!suntem liberi sa alegem ce vrem si totusi tindem spre ce e rau.Opreste-te o clipa si uita-te in urma-ti.Nu suna prea bine,nu?Dar sa te schimbi nu e niciodata prea tarziu. " If you want to make the world a better place,you should look in the mirror and make a change!"

I can feel your heartbeat
He said to me
I can feel your heartbeat
Running through me
Feel your heartbeat

She said

I can feel your heartbeat
Running through me

Maybe it’s the way you move
You got me dreaming like a fool
That I can steal your heart away
I can steal your heart away

"Astept o noua zi,un zambet de copil"
Un nou an scolar,noi emotii,noi prietenii,noi povesti...aceeasi eu.Daca soarele nu a disparut in ceata,zambesc si daca drumul e plin de incercari si credinta ma ajuta sa le depasesc,deja aud cum pulsul inimii bate mai tare.Daca esti fericit,striga si imprastie peste tot!

Cum uitam sa strangem la piept clipele din jurul nostru?...dupa o vara lunga,azi m-am bucurat de soare parca mai mult.S-a zbatut printre nori si i-am simtit mangaierea.De ce uitam sa zambim mai des?..mai ales cand stim ca timpul nu se va intoarce la loc.Rasfoind printre poze vechi mi-am amintit cand eram copil.Inima nu statea loc o clipa,era asa aglomerata.Visele pluteau peste tot ...spre final,m-am pierdut in amintiri cam timpuriu.Ar fi trebuit sa ma marcheze intr-un mod pozitiv ceva in fi-e-ca-re zi,dar nu!Scap timpul printre degete ca nisipul.As vrea sa zambesc,sa alerg,sa ma bucur de o ploaie de vara,dar parca sunt blocata intre taste si telecomenzi. Cand am vazut ultima oare un rasarit sau un apus de soare?...nici eu nu stiu.
Tot ce stiu este ca mi-e dor...mi-e foarte dor.

"Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit... Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile... Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta... Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine... Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit... Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat... Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit... Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE..."

Picaturi mari si reci de apa cad,spargandu-se precum cioburile de cristal.Timpul sta in loc privindu-le.Si nu.Nu se plictiseste.Aparent e un vis,dincolo sunt doar picaturi reci de apa.O mana calda se intinde sa le prinda,dar inchide pumnul prea repede,si se spulbera inainte sa le vina vremea.Aluneca usor pe par ,pe chipul insetat....si pentru prima oara caldura asupritoare se ascunde,lasand un praf in urma-i.Cerul pare mai matur acum.Seninatatea copilariei a lasat-o in urma. Chipul ei zambeste.Stange din ochi si tresare la fiecare picatura ca si cand ar fi prima.Mirosul de ploaie ii face inima sa bata mai tare,nerabdatoare,arzand parca dupa picaturi si mai mari.Cand deschide ochii totul e aburit.Praful s-a ridicat prea sus,iar cerului parca i s-ar fi crosetat riduri.Atingandu-si buzele simte amar.Pareau atat de dulci cand ii racoreau trupul. ...a mai imbatranit cu inca o zi.

Racorea verii.Raze pustii.Pagini deschise...
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...
Pasi desculti alearga prin iarba uscata.Zambesc.Sub razele soarelui ma simt acasa,oriunde as fi.Cerul e maret si superb.Ma invart printre sentimente.Dar nu ma mai ratacesc.
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...

Ramai,ramai aici!Totul imi fuge de sub picioare.As fi jurat ca soarele o sa intepeneasca acolo pe cer dar si el m-a pacalit.Caldura se topea incet incet,asternand pe cer o dara de culoare...ce-mi facea sa-i simt lipsa acum mai mult ca oricand...
Un suflu rece a trecut prin spate.Am strans pumnul si a inchis ochii.Ar fi vrut cand ii va deschide sa fie altfel.Sa fie totul o inchipuire?Asteptarea devedea tot mai suparatoare,dar in ea se revarsa tot ce mai inflorea in gandurile ei.Poate maine va fi altfel.Sunt cuvinte pronuntate ce vor sa fie auzite,dar nu...se incapataneaza fiecare sa se schimbe.Frunzele incep sa imbatraneasca,pasii par mai obositi azi,iar culoarea de pe cer lasata in urma soarelui,parca vrea sa-l uit si dispare.Raman,raman doar imagini.Incerc sa tin ochii strans si sa mi se ilustreze.Dar le uit si o spun cu tristete,le uit.Oare chiar au fost acolo?
Nu pleca,mai ramai!

Firele de nisip auriu se risipesc sus,dar ajung mereu jos.Ajung cu capul proptit de umar si vad aceeasi lumina aurie,doar ca acum e mai inchisa,mult mai topita. Sunt zile si zile,sunt amintiri si altele...sunt tot ce am.Am avut parte de o saptamana greu de de descris in cateva cuvinte si totusi atat de usor de spus intr-un singur cuvintel puternic:bucurie. Acum e doar un fir din ghemul de bucurii,firul care mi-aduce aminte,imi sclipeste ca prin vis cum am zambit.In desertul de afara,picatura de apa mi-a fost imaginea...copilaria inca mai e vie,adancita...dupa ea a trebuit sa sap o saptamana,dar ea a fost gasita inca din momentul in care am ajuns acolo.Langa prunii de demult,langa copacii batrani...alaturi de apusurile ce sunt mai aproape ca niciunde.

She.
Vantul sureia afara si dintr-o data printre perdele tresarii o lumina puternica...apoi in cateva secunde,tunetul.Furtuna nu ezita sa inceapa,iar vijelia de afara se asemana perfect cu sufletul Salmei.Stropii se zbatea in fereastra si apoi alunecau lipsiti de orice speranta.Salma se ghemui in pat si-si apropie genunchii de piept.Deja lacrimile isi pierdusera si gustul si senusul.Privind in gol,in Salma nu se mai auzeau decat batai putenice ale inimii:
-Sunt aici...aici..
Deodata,Salma se trase alunecand pe cearceas si se ridica brusc in picioare..
-Cine e?
Intunericul din camera nu era nicio ezitare pentru Salma,care suspecta intreaga camera pipaind-o.Furtuna oprise curentul,dar nu era un motiv destul de intemeiat pentru ca ea sa renunte sa mai caute.Vocea a fost cutremurator de necunoscuta si in acelasi timp cea mai dulce voce auzita vreodata.Dupa cateva minute de cautare,Salma pipaii patul si se urca usor in el,revenind in pozitia initiala,ciulindu-si urechile spre fereastra...
-De ce?..de ce nu te pot uita?

Ii mangai corzile si ma intreb care-i este misterul.Prima oara cand am vazut-o ardeam de nerabdare sa-mi scriu propria poveste in ea.Astazi,clipesc rar si o privesc.Inca nu am reusit.Inca mai incerc.
Astazi mai mult ca oricand ii apreciez pe toti cei ce au inteles chitara si s-au imprietenit cu ea.Printre sunete fragile,corzile se impletesc in sunet.In culoarea ei brun deschisa ma regasesc.Imi regasesc dorinta de a spune ceva...de a scrie ceva pe urmele pasilor mei.
Liniste absoluta.Poate maine voi scoate o dulce melodie.Poate ma va lasa
sa-i inteleg dulcele mister.
Cu cat degetele simt durerea cu atat imi inima bate mai tare
si vrea sa auda glasul ei.Glasul chitarii mele.

http://www.youtube.com/watch?v=66MFvu4-VaA

Ti-e frica sa privesti in urma.Tremuri.Daca nu mai e nimeni acolo?...daca nu a fost niciodata?...si te macini inauntru gandindu-te ca ai fost singur mereu...

Summer outfits.Street-style.

Prioritati vara.

Zambete.Raze de soare.Inghetata.Ciocolata.Prieteni.Amintiri.Discutii...iar discutii.Stat degeaba.Plimbari.Excursii.Idei.Apa rece.Cer senin.Vise la plic.
Si lista,continua...

"Que hay detras"
Ce se ascunde oare in spatele unui zambet senin si putin scrantit....cate poate sa ascunda chipul,invaluind sufletul cu false aparitii.De cate ori am trecut pe langa un om si nu i-am simtit durerea,amaraciunea,dezamagirea.I-am imbratisat surasul multumita.Am crezut ca asa e...ca pentru unii dintre noi razele soarelui stralucesc mai puternic.M-am inselat.Fiecare ascunde un regret,doar ca diferenta sta in puterea chipului,,insa ochii,in ei se va reflecta povestea mea,povestea ta.Ei nu pot minti.

Picaturi mari de ploaie au izbucnit brusc si au apasat pamantul cu greutatea zgomotului.Au atins subtil un pamant plin de praf si de regrete...au incercat sa-l trezeasca la realitate,dar parca toti au ramas in acelasi cosmar imbracat intr-un vis.
Acum!...cuvantul cheie pentru azi,nu pentru maine.Parca nu ma resemnez cu inserarea.Am rasfoit pagini,am mancat o felie de pepene galben si am privit cerul senin.Poate ar fi trebuit sa-l admir mai mult.Am trecut pe langa lucruri fara sa le observ.Oricat de tare as fugi timpul ma prinde din urma,si nu stiu cum si cand,m-a aruncat in varsta de 16 ani,cand parca ieri...parca ieri eram altcineva si altundeva.

Inspiri adanc.Intorci capul in urma-ti...si esti in acelasi loc.Nimic nu s-a schimbat.Cu cat clipesti mai rar soarele se ascunde si lasa-n urma sa un dor puternic.Sti ca nu va mai veni aceeasi zi si nu vei mai gusta iar aceeasi clipa...si totusi o lasi sa treaca.Apusul lasa gustul amar al unei zile pierdute in culori senine...si totusi,ridurile zambetului vechi incep sa reapara.

Praf de stele pe urmele mele...
Ma uit in urma mea,de sus,la lume,si azi ma bucur.Azi zambesc.Azi,pretuiesc ce am langa mine.Stiu ca orice as vrea se poate implini.Azi,nu cred in "nu pot"..Azi,ma bucur ca am 15 ani,si traiesc ca intr-o carte plina de amintiri haioase,frumoasa,triste si tragice la liceu.
Nu stiu cate trepe am urcat,dar continui sa urc.Incerc sa nu mai privesc in urma,chiar daca in fata mea sunt ploi,multe ploi,deja miros praful soarelui indepartat,si chiar daca vrea sau nu vreau,stiu..ca va aparea.
Azi.Azi.Simte ca traiesti,si lasa trecutul sa se incurce singur cu el.Lasa-l sa se rataceasca.Zambeste,si daca nu sti,invata:)..Nu mai lasa sa`ti fie strivite visurile si traieste.

"Fericire-i cand iarba apare,
Fericire-i o raza de soare,
Intra-n cort si-ti managaie fata,
aerul curat"
(Vama veche-Fericire)

Perdeaua noptii tine sa apara.Se incrunta cand soarele profita de momentul lui de glorie atragand priviri in apusul lui.Un fior ma cuprinde.As fi vrut sa rasara ceva in reflexia ochilor mei azi.Si..poate "am vazut" si nu mi-am dat seama.Daca,doar daca a trecut intr-o fractiune de secunda si nu mi-a dat sansa sa alunec in vise amare,sa simt ca lumea e a mea?...dar sunt prea egoista daca eman un asa gand. Si ce daca?...Grea intrebare.Nu as putea sa o simt cu adevarat printre clipe ce se zbat sa ramana intacte,dar pe care bineinteles timpul are grija sa treaca.Acum,am multe intrebari,intrebari carora poate nu le voi gasi niciodata secretul din spatele unor priviri si gesturi.Ma voi trezi oare cu un mister imposibil de descifrat?..Si totusi,mai am momente in care as vrea sa intru in gadurile oamenilor.Cred ca sunt tare complicate,si m-as inspaimanta...insa o dorinta e o dorinta.

Marea... Am trecut pe acolo.Pasii mei au calcat nisipul...pasi,care mai apoi au fost stersi de valuri.A fost minunat.Am privit marea si mi-am simtit toate visele implinite.Cat de frumos este atunci cand un vis este implinit.
Printre scoici,am zarit soarele auriu.A fost jucaus cu razele lui,iar briza marii ne-a ademenit pe noi toti,tot mai aproape de mare..."Marea te cheama la ea".. Printre atatea valuri zdrobite,am simtit cum vremea trece,si deodata o racoare m-a cuprins.I-am prins zambetul soarelui care avea sa apuna..si m-am scuturat de nisipul de pe blugi.Desi fiori reci ma cuprinsesera pe la spate nu m-am indepartat de mare. In intuneric,ne-am strans cativa in fata marii.Mi-am strans genunchii la piept si am inchis ochii.Eram doar eu si marea.Parea mai linistita decat de obicei...dar ramanea la fel de misterioasa.
Priveam luna si-mi aminteam de drumul lung pe care l-am parcurs pana aici...la fel de infinita parea si marea...pe care peste cateva clipe ma multumeam doar auzindu-i valurile in intuneric.Stand pe nisipul rece,auzeam povestile ei.O simteam ca pe o carte deschisa...dar pe care o pot citi doar ascultand-o cu multa atentie.Cate povesti de dragoste s-au implinit la malul marii,si tot atatea s-au si pierdut in departare. Marea imi ramane la fel de misterioasa si azi.O vad la fel.Parca atunci cand ma uit la ea mai bine,o ador si mai mult.Este o parte din mine,si o voi lasa sa fie...cu fiecare val,imi aduc aminnte ca inca un vis a fost atins. P.S:Picture made by Ioana:)

Am simtit lipsa adierii vantului...in caldura inabusitoare de afara.M-am intors pe acelasi drum pe care m-am si dus.Am dat teza la latina.A trecut.Acum,cred ca va ramane o amintire efemera. Prezentul ma invarte in mii de raze de soare,si-mi promite multe, dar nu pot sa-l cred.Nu stiu ce va fi maine. Maine e 1 Mai..si pe vremea asta,eu voi fi la mare.Suna promitator.Suna a vis.. Un vis devenit realitate. M-am afundat in carti si am uitat ca zilele bune vor iesi si ele la iveala. Cand m-am asteptat mai putin au rasarit. De ce,cum si de unde?..nu stiu. Privind un fir de par stralucind in soare,am uitat de unde vin si unde ma duc. Am ajuns mai repede de unde am plecat.

Totul e goana dupa vant..

cum spuneau versurile unei melodii..

Soarele nu a uitat nici azi sa apara pe cer,iar emotiile,visele si bucuriile nu au lipsit nici ele din
peisaj.
In timp ce se anunta un weekend cu colegii la mare..eu trebuie sa invat pentru teza.
Azi,mai mult ca oricand,mi-e dor de libertate.Visez,la zile lungi de vara,in care puteam sa
sa-mi imagnez o lume a mea cu ochii deschisi.Printre mai multe glasuri,se aude si cel al lui Mada:"Nu te mai agita...o sa treaca si asta."
Uneori,nu sunt sigura,dar nu vrea "sa treaca"..totul,atat de repede.
Clipele cele mai frumoase,se pastreaza pentru mai tarziu.Nu-i asa?...
Parca mai ieri mantia alba a zapezii pusese stapanire peste tot.
Acum,sunt doar simple amintiri,albe..si indepartate.
Nu stiu cand...dar ma trezesc rupand
o pagina din calendar..
una dupa alta...

There`s hope...

"Cold in a summer breeze
Yeah, you're shivering
On your bended knee

Still, when you're heart is sore
And the heavens pour
Like a willow bending with the storm,
you'll make it Running against the wind
Playing the cards you get Something is bound to gïve
There's hope for the hopeless!"
(A fine frenzy!)

"Keep your feet on the ground
when your head's in the clouds"
Ma intreb daca e cineva,oriunde in lumea asta care nu a crezut intr-un basm cu adevarat...chiar si pentru o clipa...daca nu a inchis ochii si nu a zambit lung si visator,pierdut printre iluzii desarte.Privind razele ametitoare ale soarelui ma las mereu mintita.Parca simti ca vrei sa fi exceptia si sa sari in sus de bucurie.Sa sti ca cineva din paginile povestii a iesit afara pentru tine.Rasfoind...ma limitez sa zambesc.Incerc sa le simt trairile si emotiile,care le scot la lumina si cele ascunse in ei.Poate ca basme mai sunt si in viata...dar am uitat noi cum sa ne tesem propriul nostru basm.
Acolo unde va fi mereu un zambet,o sclipire dulce,o privire mangaietoare...si un cos plin cu vise,va fi si o poveste. Astept in zile de primavara si-n seri racoroase pline de stele,pana cand povestea mea isi va da valul la o parte si va stralucii.Miracol..miracol,e tot ceea ce traim noi.Miracolul se afla in noi... Desi,aparent ne aratam perfecti,suntem incompleti...pana cand ne gasim perechea,pana cand apare asteptarea,iar inima vrea sa sara afara din piept,pana nu mai dormi noaptea si numeri secundele...cu fiecare bataie a ceasului.Dupa simptome,apare si povestea. Cu drag,pentru Mada(care va trai un basm)

Fredonand si dansand in muzica razelor de soare... Ador muzica.Te face sa traiesti cu mai multa intensitate clipele.Ce m-as face fara ea?Don`t even wanna think about it.Muzica si ciocolata...imi aduc un zambet si in zilele cele mai triste si pusii.Cand ascult muzica,vad lumea altfel...vad cum in spatele norilor se ascunde mereu un soare,ce sta sa iasa,in orice clipa.
Orele au trecut mai repede sau mai usor ca niciodata.Mada!Ea cu siguranta mi-a intrat pe sub piele toata ziua...ce zi!Nu stiu cum,dar m-a convins.M-a tras de mana pana in curtea scolii si m-a facut sa-mi dau seama cat de mult as fi putu pierde daca as fi lasat o zi ca ast sa-mi scape printre degete.Cand ranjeste asa dragut ma face sa-i ascult orice rugaminte.Eu de ce nu am asa o influenta mare pe langa cei din jurul meu?.. Am iesit in curtea liceului,in aerul racoros care dansa cu razele rebele si destul de fierbinti pentru o zi de Aprilie.Wonderful!...privind in jurul meu cred ca invat mai multe decat invat dintr-o carte.De fiecare data cand iau metroul nu pot sa cred cate figuri vad.Cat de diferiti sunt oamenii...si totusi..cat de identici.Acelasi scop..sa alerge spre nicaieri.Nu am mai vazut un om"liber"cu adevarat..fara griji si cu zambetul pe buze...de...de mult timp.E chiar atat de greu?...

Hmmm...
Acum e cam sfarsitul zilei...sau inceputul serii.Mmm,as zice ca nu-mi place noaptea.Dar pe de-o parte as cam minti.Imi place cand se insereaza..cand numai aud decat o liniste profunda in jurul meu.Ador stelele si misterul noptii.E simplu,iar mie imi place tot ce e simplu.Imi place cand noaptea nu zice nimic,dar aerul de afara isi canta cantecul. Am vazut un film foarte interesant azi.U me aur hum(Tu,eu si noi).A inceput destul de bine..si a continuat cam la fel de interesant.Nu-mi facea inima sa-mi sara din piept,dar imi inflorea un zambet. At trebui sa spun ca in film,protagonista avea o boala in care isi pierdea memoria pe termen lung...dar in final"momentele bonus"ale protagonistului erau cele in care ea isi amintea de el.
Acum,mi-e somn..dar nu as vrea sa mai treaca inca o zi.
Acum mi-e dor,dar nu prea stiu de ce.Acum?..acum a devenit trecut...si-n cateva secunde si ziua aceasta va fi o amintire tarzie de o zi de primavara.

Another day..
Mierea soarelui pulseaza si azi.Raza-n raza se tese o poteca luunga.Nu stiu unde voi ajunge mai departe...dar nu privesc in urma.Toti vrem un final fericit,asa ca trag aer in piept si astept...
Este straniu cat de departe poti ajunge daca esti motivat.Nu cred ca vrea cineva sa ajunga in varf..ce sens ar avea?...sa nu te opresti din lupta,inima sa nu-ti mai pulseze in emotii...
O inima fericita,este cea care bate neincetat dupa ceva.Doar asa isi gaseste propria poveste.Mai departe...noi ne tesem propria poveste.

P.S Summer`s almost here.

Teribil de interesant.M-am descoperit pierduta in visare,si azi.Da.Nu stiu cum fac,dar mai reusesc din cand in cand sa mai deschid ochii si sa privesc in juru`mi.In rest,privesc in adancul meu. Nu stiu ce e mai usor...sa visezi cu ochii deschisi,sau cu ei inchisi?... Pasiunile din jurul meu si-au mentinut ritmul saptamana asta.Cu cat am vrut ceva mai mult,cu atat s-a facut praf si pulbere.Privesc inapoi la fiecare pas pe care l-am parcurs...mi-e asa de dor.Nu stiu de ce,dar dorul acesta nespus ma face sa ma simt incompleta.Visez...la ce vises?..la doi ochi mari,misteriosi si caprui.As vrea sa-i si inteleg,dar ori de cate ori incerc,pierd,si ma las doborata de atata suspans fara de care nu mi-as vedea zilele trecand.
Am trecut prin clipele timpului si fara sa strang o dorinta cu dintii.Am trait si astfel de clipe,cand ma rataceam in aceeasi pasi pierduti in vant.Deja,parca simt cum o raza ma invioreaza.Soarele,ador ...ador tot ce face el pentru mine,cand apare.Nicio clipa nu m-a lasat sa-i identific adevarata distanta,mereu l-am simtit mai aproape decat orice.Mi se strecoare printre buclele rebele,si-l simt langa mine,mai aproape ca oricand. Si cand ma gandesc iar si iar,parca incepe sa ma cuprinda iar dorul...nu stiu de ce...dar poate stiu de cine.As vrea sa inteleg mai bine lumina care spune atat de mult si-n acelasi timp nimic...din 2 ochi..caprui. P.S:"I'm down to a whisper,in a daydream on a hill.Shut down to a whisper,can you hear me ..."

Am trecut de-alungul anilor pe aceleasi drumuri mute...care nu prea-mi spun nimic,niciun secret.Cand eram mai mica,gaseam in fiecare frunza parasita o poveste,si incercam sa provoc soarele sa ma caute dupa copaci...nu stiu cum,dar pe aceleasi drumuri mute de acum,am mai mers si mi se deschideau,le descopeream secrete... Acum...acum nu mai pasesc incet pe ele,acum le strabat in fiecare zi,mai repede,mai repede,si alerg spre ceva caruia nu-i gasesc numele.Nu ma mai uit in spate,decat in fata.Ma uit in gol si nu prea stiu unde alerg.E realitatea mea,maine plec pe acelasi drum si nu ma plang,mai degraba ma las doborata de monotonie...ma las condusa de vant,ma bizui pe ce vad in fata si ma pierd.Dar inca cred.Inca nu m-am pierdut de tot.Poate ca asa sunt toti.Oare cine stie exact ce vrea?.. As fi putut sa-mi inchipui de multe ori ca orice frunza care cade se duce undeva anume,dar acum nu mi le imaginez decat pierzandu-se prin praf si deziluzie.Si chiar asa...soarele apune,dar in fiecare zi,rasare iar si iar...si iar.

Nu stiu cum,si nici cand dar m-am trezit cu o saptamana mai tarzie.Nu am realizat decat cand am sarit de la martie la aprilie.Wow!parca cineva mi`a varsat un pahar cu apa rece pe fata.Cat de repede... Nu stiu ce`mi rezerva viitorul si nici nu vreau.Asta e magia vietii,sa traiesti clipa fara sa sti ce urmeaza.Sa`i zambesti soarelui fara sa sti ca te va strapunge in schimb cu o ploaie torentiala,sa te uiti la un film,fara sa sti cat de mult te va surprinde...sa visezi cu ochii deschisi,fara sa sti ca secundele se scurg. Acum cateva zile dupa cateva picaturi de ploaie a rasarit un curcubeu.Domina intregul cer si m-am gandit cat de placute sunt unele lucruri chiar si fara sa le simti,ci doar sa le vezi...poate chiar cele mai speciale lucrusoare ale vietii sunt doar cele pe care le simti doar vazandu-le.Si acum limba ceasornicului se invarte...nu trebuie sa o alerg.Trebuie sa o las sa ma depaseasca si sa ma bucur de tot ce am in jurul meu.Ce e timpul?..nimic care sa ma ingrijoreze.E si el acolo undeva.Nu pot sa-l opresc,dar nici el nu ma poate opri pe mine!

Se pare ca nu toate vorbele,gandurile,iluziile sunt in vag...sau cel putin nu acesta.Mi-am dorit atat de mult o zi ca asta.O zi cu soare.Pare simpla,fara sens,dar daca stau sa ma gandesc mai bine,suna chiar banal,nu?...as fi spus asta,adeseori anii trecuti,daca nu am spus-o deja.Dar azi,azi am crezut ca sunt cea mai norocoasa de pe fata pamantului.A fost un soare superb,am ras din toata inima,si am vazut raze cum se strecurau pe holurile liceului,care mai de care,mai magice in felul lor. Ma gandeam cand,dar mi-am pierdut gandul in aerul sublim si racoros de primavara.M-am pierdut!m-am pierdut langa tot ce-mi era cunoscut,cand m-am gasit inconjurata de ceea ce vroiam.As vrea sa nu uit niciodata ce mult mi-am dorit primavara,pentru ca nu degeaba se spune ca nu vezi ce ai,pana cand nu-l pierzi.
Eu nu vreau sa pierd primavara anul asta.Vreau sa alerg dupa ea,si s-o prind,s-o prind de florile rozalii ale copacilor,de mirosul ghioceilor,de zambetele pana la urechi si de razele ei care mi se strecoara pe piele si ma face sa cred ca de acum incolo fiecare dorinta o sa mi se implineasca. Nici eu nu stiu,cum am reusit?Cred ca nu am facut nimic,dar ea totusi s-a furisat,si cand m-am asteptat mai putin mi-a facut surpriza.Iubesc tot ce inseamna primavara,trag aer rece si proaspat si simt miros de flori,si simt,simt cum incep sa o iubesc si mai mult...

"The morning brings a mystery The evening makes it history"
Am stat o secunda si am meditat...si chiar asa e,nu?Ma trezesc inconjurata de mister,fara sa stiu ce`mi rezerva ziua,ce imi ascunde sub raze sau sub picaturile de ploaie...si parca misterul ma ocoleste si-mi arata apusul soarelui,apoi puf!...ma trezesc cu un intuneric,si parca splendoarea zilei a disparut,ca si cand nici nu a existat. Unde e farmecul unei zile...unde s-a ascuns soarele in ultimele zile?Parca s-a suparat pe noi,si ninge...ninge!Strazile par pe zi ce trece mai aglomerate,dar cerul pare pustiu,ametit in culoarea gri,trist si mohorat.Nici nu stiu cand a trecut inca o miercuri,dar asa trec toate.Printre cateva amintiri uitate in praf ma trezesc iar in intuneric...si inchid ochii,apoi...adorm.Nu stiu cand si cum,dar adorm,si las in urma mea sa treaca inca o zi,in care soarele nu a licarit,si nici macar picaturi de ploaie nu mi-au batut in geam.Un vis.Ma intreb daca asta a mai ramas de zis...ca traim intr-un vis.Se spune ca in vis,poti sa faci ce vrei,daca ai vointa...eu cred ca asa e si-n viata.Daca iti doresti ceva,intregul univers conspira pentru dorinta ta. Imi doresc...imi doresc sa vina vara.Stiu ca asta inseamna sa mai treaca zile,sa mai adaug varstei mele putin-putin,dar mi-e dor de soare...si sper sa nu mai imi fie.Sper sa apara si sa imi indeplineasca dorinta.
P.S:Azi,m-au incalzit imbratisari ale prieteniei:)

Pierduta in aceasta lume.Pierduta in cuvinte... Azi,azi parca am simtit ceva printre firele de aer rece acoperite de raze calde.Vantul imi dadea parul peste fata si eu eram ingandurata.Parca zambetul de ieri,azi s-a dus.A venit primavara...da!chiar a venit,si atunci de ce simt ca ceva lipseste?ca si cand m-as fi asteptat sa mai vina ceva odata cu ea.Lumea a inceput sa se descopere,putin cate putin si mi-as fi descoperit sa aflu fete noi...lucruri noi,dar in schimb este aceeasi poveste.Povestea cea veche.De parca liniile ceasului se misca,tot mai repede,incat eu numai pot sa le ajung din urma,si parca nici nu le pot astupa cu ceva. Poate ca nici eu nu stiu ce vreau.Poate ca totul vine de la sine,sau poate ca nu.Poate ca totul ni-l facem noi cu mana noastra,o varianta in care,ce-i drept nu cred si nici nu voi crede vreodata. Mirosul zambilelor mi-a trimis gandul undeva departe,si l-am pierdut.Am calcat pe locurile calcate in urma mea de multi alti oameni,si intr-un fel sunt la fel ca ei.Semanam unii cu altii,dar fiecare are ceva ascuns in inima lui diferit...mult mai diferit de cei din jur...si asta ne individualizeaza:INIMA. Inima mea bate mai tare cand vine primavara,si iubeste vara...adora albul zapezii cat si frunzele toamnei...si totusi,numai ea stie,de unde imi pune in fata aceste sentimente,pentru ca eu,eu mereu ma incurc in ele si nu ma mai descurc.In schimb,ea imi arata fix ce vreau...chiar si atunci cand nu vreau sa vad ce vreau. O zi de primavara si o privire...cam in asta as concentra povestea mea.

...Ei bine,da.Este de necrezut cum trecem prin viata,cum uitam ce am fost si chiar si ce am ajuns.Ne trezim buimaci printre pasii grabiti,pe strazile aglomerate.Am inceput sa-mi uit visele,care parca au adormit in mine,si nu mai striga dupa nimic...ca si cand cartea cu vise s-a oprit.Eram candva un copil,si as fi jurat ca voi face tot ce-mi propun,dar acum...acum m-am pierdut printre randuri,printre pagini vechi,printre ganduri abatute si pustii.Este speranta peste tot...si pentru tot,dar speranta sa fiu iar un copil cu ochi mari si curiosi,s-a adancit undeva in urma pasilor mei.
De ce nu mai vad lumea asa cum o vedeam atunci?M-am schimbat?..sau lumea s-a schimbat.E de nerecunoscut.As fi zambit pentru putina zapada,pentru o frunza aurie pe aripile vantului...pentru o ploaie vara,as fi zambit!As fi ras sa vad vrabiutele sarind neincetat fara sa faca nici macar un pas,si m-ar fi bufnit plansu,daca nu ar fi nins.Acum,acum sentimentele,sunt neintelese,nostalgice si de necitit.Sunt grabite de reactii absurde si priviri.
Parul roscat imi placea cel mai mult si ochii verzi.Imi placeau rochiile verzi si pantofii cu toc inalt...imi placeau multe,si stiam ca vor fi ale mele candva.Ma visam asa cum numai eu stiam,dar acum nici numai stiu.Nici numai stiu cand am fost un copil.Nici numai stiu cand am avut o clipa a mea.
Probabil,undeva in adancul-adancului din mine,ma voi regasi candva...pentru ca mi-e asa dor,asa dor de copilarie!

"Love was all that she wanted,but love was never her friend."Maybe,for now it seems that are true this words,but I`m sure that in time things will change.It just about the right person,at the right time,in the right place.So,take a breath and hope! We must learn to give up,but not like leave all our whises and hopes behind us...just,like realise that it`s not for us...Sometimes,things came when we last expect them,and that it`s sooo true.Just smile,and let the air in your hair,be happy,and grateful for what you are,and what you have.


P.S: Perhaps...love is your friend!

Waaa!Minunata zi.Poti s-o mai zici odata.Razele soarelui m-au mangaiat inca din prima secunda de cand m-am trezit.Vine primavara!Pot sa simt asta.Sper sa infloreasca florile si sa se coloreze lumea,si in exterior,si in interior. Desi,vantul incerca sa mai bata si sa aduca frig,nu simteam decat o racoare nesemnificativa,pentru ca soarele era acolo,asa ca totul,era splendid,si nu-mi mai doream nimic.Prin geamurile din clasa numai bateau stropi de ploaie,ci se strecureau sclipind raze.In drumul spre casa,in aer se simtea prospetime si frumusete.Desi,soarele statea sa se ascunda,adusese liniste si bucurie si auzeai printre mii de pasi:"In sfarsit,soaree!".Da,cam asa e.In sfarsit.Acel sentiment l-am avut si eu pe tot parcursul zilei,ca si cand una dintre cele mai puternice dorinte ale mele s-a implinit,si chiar asa a fost.O raza de soare...mi-a adus mai multa sclipire in ochi decat puteam sa cred. P.S:Wonderful..wonderful sun.Sweet sunny days.

Free time.Asking the sun if he`s going to rise.
Hoping for a better day.
Day dreaming.
Is free,to dream,so don`t stop dreaming,hoping and smiling.

Vineri.Hm,nu-mi spune nimic.Poate,doar un sfarsit de saptamana,poate noi sfarsituri,poate noi inceputuri sau poate...o monotonie totala.As fi stat in pat toata dimineata si m-as fi lasat alergata de mii de ganduri,de amintiri,si de dor.Le-as fi lasat sa-mi scape pana in adancul meu,si as fi zambit,dar dimineata... nu a fost asa. Afara tot era intunecat si surprinzator de liniste.Oare unde a disparut dorinta de a lupta pentru ceea ce-ti doresti,ma intreb.Oare,de ce pe zi ce trece ne lasam dominati de ceea ce "trebuie",si nu ceea ce ne face inima sa bata mai tare.Alergand dupa necesar,ne pierdem visele si dorintele pe drum.Nu ar trebui sa ne luptam mai mult pentru ceea ce ne dorim.Si totusi,nu.Totusi,ma limitez la o zi NORMALA de vineri.De ce?nici eu nu stiu.Poate cred ca visurile mele sunt departe,dar s-ar putea sa ma trezesc intr-o zi si sa le gasesc langa mine. Coincidente,trafic,ore lungi,pauze scurte,mii de priviri si drum inapoi...inapoi acasa.

Am simtit azi ca ceva lipseste din peisaj.Poate,un zambet,poate soarele,nu stiu exact ce...si probabil nici nu voi afla.De cand am plecat de acasa,am citit pe majoritatea chipurilor pe care le-am intalnit tristete,stres...nostalgie.M-a intristat si chiar au trimis o energie negativa asupra mea.As vrea sa vad mai multe zambete in jurul meu,sa simt ca oamenii se bucura de tot ce primesc si cu atat mai mult cand daruiesc.
Spre seara,cand am iesit de la liceu,am zambit prima oara in aceasta zi.Un soare fricos se ascundea printre norii gri.Desi,strazile erau inca ude si aglomerate,am vazut o femeie care vindea zambile.Sunt minunate aceste flori si le ador.Parca tineau sa anunte ca vine primavara cu mirosul lor imbietor si culoarea lor deschisa.In sfarsit...
am zambit!

Un zambet mic...
De cele mai multe ori stresul si graba ma fac sa nu ma uit in jur,pentru a-mi atinge scopul.Poate ca scopul scuza mijloacele,dar in zilele mele cele mai triste,ei sunt cei care-mi aduc zambetul pe buze.Un suflet cald care-mi este aproape desi,imi este teoretic un strain.Am indragit mereu animalele,mai ales cele abandonate.Desi au trecut prin momente mai grele decat imi pot imagina,mereu imi arata o fata blanda si imi fac ziua mai buna.Nu e oare minunat?Desi,viata te face sa mai si suferi,in acele momente,cele mai grele sa reusesti sa-ti pastrezi zambetul si blandetea pe chip.
De fiecare data cand privesc un catelus care da din coada,si vine sperand spre mine,ma bucur,ma bucur ca mai exista inca ceva bun si frumos in jurul mei.De la ei ar trebui sa invatam,sa fim mai buni si mai multumiti de ceea ce avem.

Oare?

O adiere usoara aduce cateva amintiri.Deschid fereastra si simt mirosul reginei noptii,care ma duce departe.Ma imaginez departe,dansand intr-un pustiu,cu lumini albastre unde aud o melodie care nu o pot compara cu nici o alta melodie…e mai dulce,mai dulce ca un parfum…unde esti acum?te vad ca printr`un vis.Oricat as incerca nu vad chipul celui cu care dansez.Stelele de pe cer sunt trezite de un vant rece,care parca iti intra in oase.Trist.Trist,pentru fiecare cuvant care l-ai tinut candva in tine.Acum,a mai ramas doar luna.Notele muzicale aluneca precum o rochie intr-un vals.Deodata,in dans simt cum picioarele mi se ridica de pe pamant si ametesti intr-un vals.Melodia imi inchide ochii si ma duce cu gandul la tine.Un chip nevazut…oare daca te-as vedea prima data,te-as recunoaste….

Oare ti-as recunoaste zambetul?

PIXIE LOTT-Nothing compares to you

Walking down Brick Lane, feel the blue.
Winds blowing lightly and I picture you.
Sweet Sunday morning, with nothing to do.
Love is like a dream, when it's just me and you.

Open my window, sing me a song.
Baby can't you see that this is where I belong
With your hand in my hand, still feel feel the love
Really wish that we could go back to the way that it was.

They say if it doesn't kill you it'll make you stronger.
Oh, but I can't be without you any longer.
Everytime I let it go, baby it's you.
Nothing compares to you.