Am simtit azi ca ceva lipseste din peisaj.Poate,un zambet,poate soarele,nu stiu exact ce...si probabil nici nu voi afla.De cand am plecat de acasa,am citit pe majoritatea chipurilor pe care le-am intalnit tristete,stres...nostalgie.M-a intristat si chiar au trimis o energie negativa asupra mea.As vrea sa vad mai multe zambete in jurul meu,sa simt ca oamenii se bucura de tot ce primesc si cu atat mai mult cand daruiesc.
Spre seara,cand am iesit de la liceu,am zambit prima oara in aceasta zi.Un soare fricos se ascundea printre norii gri.Desi,strazile erau inca ude si aglomerate,am vazut o femeie care vindea zambile.Sunt minunate aceste flori si le ador.Parca tineau sa anunte ca vine primavara cu mirosul lor imbietor si culoarea lor deschisa.In sfarsit...
am zambit!