Se pare ca nu toate vorbele,gandurile,iluziile sunt in vag...sau cel putin nu acesta.Mi-am dorit atat de mult o zi ca asta.O zi cu soare.Pare simpla,fara sens,dar daca stau sa ma gandesc mai bine,suna chiar banal,nu?...as fi spus asta,adeseori anii trecuti,daca nu am spus-o deja.Dar azi,azi am crezut ca sunt cea mai norocoasa de pe fata pamantului.A fost un soare superb,am ras din toata inima,si am vazut raze cum se strecurau pe holurile liceului,care mai de care,mai magice in felul lor. Ma gandeam cand,dar mi-am pierdut gandul in aerul sublim si racoros de primavara.M-am pierdut!m-am pierdut langa tot ce-mi era cunoscut,cand m-am gasit inconjurata de ceea ce vroiam.As vrea sa nu uit niciodata ce mult mi-am dorit primavara,pentru ca nu degeaba se spune ca nu vezi ce ai,pana cand nu-l pierzi.
Eu nu vreau sa pierd primavara anul asta.Vreau sa alerg dupa ea,si s-o prind,s-o prind de florile rozalii ale copacilor,de mirosul ghioceilor,de zambetele pana la urechi si de razele ei care mi se strecoara pe piele si ma face sa cred ca de acum incolo fiecare dorinta o sa mi se implineasca. Nici eu nu stiu,cum am reusit?Cred ca nu am facut nimic,dar ea totusi s-a furisat,si cand m-am asteptat mai putin mi-a facut surpriza.Iubesc tot ce inseamna primavara,trag aer rece si proaspat si simt miros de flori,si simt,simt cum incep sa o iubesc si mai mult...

"The morning brings a mystery The evening makes it history"
Am stat o secunda si am meditat...si chiar asa e,nu?Ma trezesc inconjurata de mister,fara sa stiu ce`mi rezerva ziua,ce imi ascunde sub raze sau sub picaturile de ploaie...si parca misterul ma ocoleste si-mi arata apusul soarelui,apoi puf!...ma trezesc cu un intuneric,si parca splendoarea zilei a disparut,ca si cand nici nu a existat. Unde e farmecul unei zile...unde s-a ascuns soarele in ultimele zile?Parca s-a suparat pe noi,si ninge...ninge!Strazile par pe zi ce trece mai aglomerate,dar cerul pare pustiu,ametit in culoarea gri,trist si mohorat.Nici nu stiu cand a trecut inca o miercuri,dar asa trec toate.Printre cateva amintiri uitate in praf ma trezesc iar in intuneric...si inchid ochii,apoi...adorm.Nu stiu cand si cum,dar adorm,si las in urma mea sa treaca inca o zi,in care soarele nu a licarit,si nici macar picaturi de ploaie nu mi-au batut in geam.Un vis.Ma intreb daca asta a mai ramas de zis...ca traim intr-un vis.Se spune ca in vis,poti sa faci ce vrei,daca ai vointa...eu cred ca asa e si-n viata.Daca iti doresti ceva,intregul univers conspira pentru dorinta ta. Imi doresc...imi doresc sa vina vara.Stiu ca asta inseamna sa mai treaca zile,sa mai adaug varstei mele putin-putin,dar mi-e dor de soare...si sper sa nu mai imi fie.Sper sa apara si sa imi indeplineasca dorinta.
P.S:Azi,m-au incalzit imbratisari ale prieteniei:)

Pierduta in aceasta lume.Pierduta in cuvinte... Azi,azi parca am simtit ceva printre firele de aer rece acoperite de raze calde.Vantul imi dadea parul peste fata si eu eram ingandurata.Parca zambetul de ieri,azi s-a dus.A venit primavara...da!chiar a venit,si atunci de ce simt ca ceva lipseste?ca si cand m-as fi asteptat sa mai vina ceva odata cu ea.Lumea a inceput sa se descopere,putin cate putin si mi-as fi descoperit sa aflu fete noi...lucruri noi,dar in schimb este aceeasi poveste.Povestea cea veche.De parca liniile ceasului se misca,tot mai repede,incat eu numai pot sa le ajung din urma,si parca nici nu le pot astupa cu ceva. Poate ca nici eu nu stiu ce vreau.Poate ca totul vine de la sine,sau poate ca nu.Poate ca totul ni-l facem noi cu mana noastra,o varianta in care,ce-i drept nu cred si nici nu voi crede vreodata. Mirosul zambilelor mi-a trimis gandul undeva departe,si l-am pierdut.Am calcat pe locurile calcate in urma mea de multi alti oameni,si intr-un fel sunt la fel ca ei.Semanam unii cu altii,dar fiecare are ceva ascuns in inima lui diferit...mult mai diferit de cei din jur...si asta ne individualizeaza:INIMA. Inima mea bate mai tare cand vine primavara,si iubeste vara...adora albul zapezii cat si frunzele toamnei...si totusi,numai ea stie,de unde imi pune in fata aceste sentimente,pentru ca eu,eu mereu ma incurc in ele si nu ma mai descurc.In schimb,ea imi arata fix ce vreau...chiar si atunci cand nu vreau sa vad ce vreau. O zi de primavara si o privire...cam in asta as concentra povestea mea.