Pierduta in aceasta lume.Pierduta in cuvinte... Azi,azi parca am simtit ceva printre firele de aer rece acoperite de raze calde.Vantul imi dadea parul peste fata si eu eram ingandurata.Parca zambetul de ieri,azi s-a dus.A venit primavara...da!chiar a venit,si atunci de ce simt ca ceva lipseste?ca si cand m-as fi asteptat sa mai vina ceva odata cu ea.Lumea a inceput sa se descopere,putin cate putin si mi-as fi descoperit sa aflu fete noi...lucruri noi,dar in schimb este aceeasi poveste.Povestea cea veche.De parca liniile ceasului se misca,tot mai repede,incat eu numai pot sa le ajung din urma,si parca nici nu le pot astupa cu ceva. Poate ca nici eu nu stiu ce vreau.Poate ca totul vine de la sine,sau poate ca nu.Poate ca totul ni-l facem noi cu mana noastra,o varianta in care,ce-i drept nu cred si nici nu voi crede vreodata. Mirosul zambilelor mi-a trimis gandul undeva departe,si l-am pierdut.Am calcat pe locurile calcate in urma mea de multi alti oameni,si intr-un fel sunt la fel ca ei.Semanam unii cu altii,dar fiecare are ceva ascuns in inima lui diferit...mult mai diferit de cei din jur...si asta ne individualizeaza:INIMA. Inima mea bate mai tare cand vine primavara,si iubeste vara...adora albul zapezii cat si frunzele toamnei...si totusi,numai ea stie,de unde imi pune in fata aceste sentimente,pentru ca eu,eu mereu ma incurc in ele si nu ma mai descurc.In schimb,ea imi arata fix ce vreau...chiar si atunci cand nu vreau sa vad ce vreau. O zi de primavara si o privire...cam in asta as concentra povestea mea.