Aerul proaspat al unei primaveri reci iti patrunde pe sub piele.Verdele a rasarit.S-a trezit amortit si s-a transformat in podoaba modesta a unui anotimp special.Prietenii,priviri,pagini citite,pagini necitite,cuvinte spuse,dar cel mai mult si mai mult:Cuvinte ne-spuse!...Ai vrea sa ai puterea din interior,care sa nu mai stea sa slefuiasca ganduri pana le toceste,care sa nu mai stranga cuvinte pana le usuca,ci sa le pronunte,cu o claritate sclipitoare.Chiar daca viitorul este cel mai mare mister din viata cuiva,il putem lega de atele cuvintelor ca sa nu ne mai scape printre degete.Cuvintele au un mister si mai mare.Trebuie sa invatam cat,cum si cand sa aruncam in ceata vietii cuvinte ce se pot revarsa precum licurici,ce pot lumina in jurul nostru si chiar propriul nostru ecou,astfel incat poate un gand intr-o buna zi nu va mai repeta intrebarea ci ii va raspunde.