She.
Vantul sureia afara si dintr-o data printre perdele tresarii o lumina puternica...apoi in cateva secunde,tunetul.Furtuna nu ezita sa inceapa,iar vijelia de afara se asemana perfect cu sufletul Salmei.Stropii se zbatea in fereastra si apoi alunecau lipsiti de orice speranta.Salma se ghemui in pat si-si apropie genunchii de piept.Deja lacrimile isi pierdusera si gustul si senusul.Privind in gol,in Salma nu se mai auzeau decat batai putenice ale inimii:
-Sunt aici...aici..
Deodata,Salma se trase alunecand pe cearceas si se ridica brusc in picioare..
-Cine e?
Intunericul din camera nu era nicio ezitare pentru Salma,care suspecta intreaga camera pipaind-o.Furtuna oprise curentul,dar nu era un motiv destul de intemeiat pentru ca ea sa renunte sa mai caute.Vocea a fost cutremurator de necunoscuta si in acelasi timp cea mai dulce voce auzita vreodata.Dupa cateva minute de cautare,Salma pipaii patul si se urca usor in el,revenind in pozitia initiala,ciulindu-si urechile spre fereastra...
-De ce?..de ce nu te pot uita?

Ii mangai corzile si ma intreb care-i este misterul.Prima oara cand am vazut-o ardeam de nerabdare sa-mi scriu propria poveste in ea.Astazi,clipesc rar si o privesc.Inca nu am reusit.Inca mai incerc.
Astazi mai mult ca oricand ii apreciez pe toti cei ce au inteles chitara si s-au imprietenit cu ea.Printre sunete fragile,corzile se impletesc in sunet.In culoarea ei brun deschisa ma regasesc.Imi regasesc dorinta de a spune ceva...de a scrie ceva pe urmele pasilor mei.
Liniste absoluta.Poate maine voi scoate o dulce melodie.Poate ma va lasa
sa-i inteleg dulcele mister.
Cu cat degetele simt durerea cu atat imi inima bate mai tare
si vrea sa auda glasul ei.Glasul chitarii mele.

http://www.youtube.com/watch?v=66MFvu4-VaA

Ti-e frica sa privesti in urma.Tremuri.Daca nu mai e nimeni acolo?...daca nu a fost niciodata?...si te macini inauntru gandindu-te ca ai fost singur mereu...

Summer outfits.Street-style.

Prioritati vara.

Zambete.Raze de soare.Inghetata.Ciocolata.Prieteni.Amintiri.Discutii...iar discutii.Stat degeaba.Plimbari.Excursii.Idei.Apa rece.Cer senin.Vise la plic.
Si lista,continua...

"Que hay detras"
Ce se ascunde oare in spatele unui zambet senin si putin scrantit....cate poate sa ascunda chipul,invaluind sufletul cu false aparitii.De cate ori am trecut pe langa un om si nu i-am simtit durerea,amaraciunea,dezamagirea.I-am imbratisat surasul multumita.Am crezut ca asa e...ca pentru unii dintre noi razele soarelui stralucesc mai puternic.M-am inselat.Fiecare ascunde un regret,doar ca diferenta sta in puterea chipului,,insa ochii,in ei se va reflecta povestea mea,povestea ta.Ei nu pot minti.

Picaturi mari de ploaie au izbucnit brusc si au apasat pamantul cu greutatea zgomotului.Au atins subtil un pamant plin de praf si de regrete...au incercat sa-l trezeasca la realitate,dar parca toti au ramas in acelasi cosmar imbracat intr-un vis.
Acum!...cuvantul cheie pentru azi,nu pentru maine.Parca nu ma resemnez cu inserarea.Am rasfoit pagini,am mancat o felie de pepene galben si am privit cerul senin.Poate ar fi trebuit sa-l admir mai mult.Am trecut pe langa lucruri fara sa le observ.Oricat de tare as fugi timpul ma prinde din urma,si nu stiu cum si cand,m-a aruncat in varsta de 16 ani,cand parca ieri...parca ieri eram altcineva si altundeva.

Inspiri adanc.Intorci capul in urma-ti...si esti in acelasi loc.Nimic nu s-a schimbat.Cu cat clipesti mai rar soarele se ascunde si lasa-n urma sa un dor puternic.Sti ca nu va mai veni aceeasi zi si nu vei mai gusta iar aceeasi clipa...si totusi o lasi sa treaca.Apusul lasa gustul amar al unei zile pierdute in culori senine...si totusi,ridurile zambetului vechi incep sa reapara.