She.
Vantul sureia afara si dintr-o data printre perdele tresarii o lumina puternica...apoi in cateva secunde,tunetul.Furtuna nu ezita sa inceapa,iar vijelia de afara se asemana perfect cu sufletul Salmei.Stropii se zbatea in fereastra si apoi alunecau lipsiti de orice speranta.Salma se ghemui in pat si-si apropie genunchii de piept.Deja lacrimile isi pierdusera si gustul si senusul.Privind in gol,in Salma nu se mai auzeau decat batai putenice ale inimii:
-Sunt aici...aici..
Deodata,Salma se trase alunecand pe cearceas si se ridica brusc in picioare..
-Cine e?
Intunericul din camera nu era nicio ezitare pentru Salma,care suspecta intreaga camera pipaind-o.Furtuna oprise curentul,dar nu era un motiv destul de intemeiat pentru ca ea sa renunte sa mai caute.Vocea a fost cutremurator de necunoscuta si in acelasi timp cea mai dulce voce auzita vreodata.Dupa cateva minute de cautare,Salma pipaii patul si se urca usor in el,revenind in pozitia initiala,ciulindu-si urechile spre fereastra...
-De ce?..de ce nu te pot uita?