Firele de nisip auriu se risipesc sus,dar ajung mereu jos.Ajung cu capul proptit de umar si vad aceeasi lumina aurie,doar ca acum e mai inchisa,mult mai topita. Sunt zile si zile,sunt amintiri si altele...sunt tot ce am.Am avut parte de o saptamana greu de de descris in cateva cuvinte si totusi atat de usor de spus intr-un singur cuvintel puternic:bucurie. Acum e doar un fir din ghemul de bucurii,firul care mi-aduce aminte,imi sclipeste ca prin vis cum am zambit.In desertul de afara,picatura de apa mi-a fost imaginea...copilaria inca mai e vie,adancita...dupa ea a trebuit sa sap o saptamana,dar ea a fost gasita inca din momentul in care am ajuns acolo.Langa prunii de demult,langa copacii batrani...alaturi de apusurile ce sunt mai aproape ca niciunde.