marți, 24 august 2010



Picaturi mari si reci de apa cad,spargandu-se precum cioburile de cristal.Timpul sta in loc privindu-le.Si nu.Nu se plictiseste.Aparent e un vis,dincolo sunt doar picaturi reci de apa.O mana calda se intinde sa le prinda,dar inchide pumnul prea repede,si se spulbera inainte sa le vina vremea.Aluneca usor pe par ,pe chipul insetat....si pentru prima oara caldura asupritoare se ascunde,lasand un praf in urma-i.Cerul pare mai matur acum.Seninatatea copilariei a lasat-o in urma. Chipul ei zambeste.Stange din ochi si tresare la fiecare picatura ca si cand ar fi prima.Mirosul de ploaie ii face inima sa bata mai tare,nerabdatoare,arzand parca dupa picaturi si mai mari.Cand deschide ochii totul e aburit.Praful s-a ridicat prea sus,iar cerului parca i s-ar fi crosetat riduri.Atingandu-si buzele simte amar.Pareau atat de dulci cand ii racoreau trupul. ...a mai imbatranit cu inca o zi.

2 comentarii:

  1. Timpul ne ucide pe toti cu fiecare zi.Încet si sigur...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, ador sa simt mirosul ploii mangaindu-mi pielea stropita de picaturi reci8->
    Ploile de vara sunt minunate:x
    Desi dureaza putin in acele cateva momente te simti in al 9-lea cer8->

    RăspundețiȘtergere