...Ei bine,da.Este de necrezut cum trecem prin viata,cum uitam ce am fost si chiar si ce am ajuns.Ne trezim buimaci printre pasii grabiti,pe strazile aglomerate.Am inceput sa-mi uit visele,care parca au adormit in mine,si nu mai striga dupa nimic...ca si cand cartea cu vise s-a oprit.Eram candva un copil,si as fi jurat ca voi face tot ce-mi propun,dar acum...acum m-am pierdut printre randuri,printre pagini vechi,printre ganduri abatute si pustii.Este speranta peste tot...si pentru tot,dar speranta sa fiu iar un copil cu ochi mari si curiosi,s-a adancit undeva in urma pasilor mei.
De ce nu mai vad lumea asa cum o vedeam atunci?M-am schimbat?..sau lumea s-a schimbat.E de nerecunoscut.As fi zambit pentru putina zapada,pentru o frunza aurie pe aripile vantului...pentru o ploaie vara,as fi zambit!As fi ras sa vad vrabiutele sarind neincetat fara sa faca nici macar un pas,si m-ar fi bufnit plansu,daca nu ar fi nins.Acum,acum sentimentele,sunt neintelese,nostalgice si de necitit.Sunt grabite de reactii absurde si priviri.
Parul roscat imi placea cel mai mult si ochii verzi.Imi placeau rochiile verzi si pantofii cu toc inalt...imi placeau multe,si stiam ca vor fi ale mele candva.Ma visam asa cum numai eu stiam,dar acum nici numai stiu.Nici numai stiu cand am fost un copil.Nici numai stiu cand am avut o clipa a mea.
Probabil,undeva in adancul-adancului din mine,ma voi regasi candva...pentru ca mi-e asa dor,asa dor de copilarie!

"Love was all that she wanted,but love was never her friend."Maybe,for now it seems that are true this words,but I`m sure that in time things will change.It just about the right person,at the right time,in the right place.So,take a breath and hope! We must learn to give up,but not like leave all our whises and hopes behind us...just,like realise that it`s not for us...Sometimes,things came when we last expect them,and that it`s sooo true.Just smile,and let the air in your hair,be happy,and grateful for what you are,and what you have.


P.S: Perhaps...love is your friend!

Waaa!Minunata zi.Poti s-o mai zici odata.Razele soarelui m-au mangaiat inca din prima secunda de cand m-am trezit.Vine primavara!Pot sa simt asta.Sper sa infloreasca florile si sa se coloreze lumea,si in exterior,si in interior. Desi,vantul incerca sa mai bata si sa aduca frig,nu simteam decat o racoare nesemnificativa,pentru ca soarele era acolo,asa ca totul,era splendid,si nu-mi mai doream nimic.Prin geamurile din clasa numai bateau stropi de ploaie,ci se strecureau sclipind raze.In drumul spre casa,in aer se simtea prospetime si frumusete.Desi,soarele statea sa se ascunda,adusese liniste si bucurie si auzeai printre mii de pasi:"In sfarsit,soaree!".Da,cam asa e.In sfarsit.Acel sentiment l-am avut si eu pe tot parcursul zilei,ca si cand una dintre cele mai puternice dorinte ale mele s-a implinit,si chiar asa a fost.O raza de soare...mi-a adus mai multa sclipire in ochi decat puteam sa cred. P.S:Wonderful..wonderful sun.Sweet sunny days.

Free time.Asking the sun if he`s going to rise.
Hoping for a better day.
Day dreaming.
Is free,to dream,so don`t stop dreaming,hoping and smiling.

Vineri.Hm,nu-mi spune nimic.Poate,doar un sfarsit de saptamana,poate noi sfarsituri,poate noi inceputuri sau poate...o monotonie totala.As fi stat in pat toata dimineata si m-as fi lasat alergata de mii de ganduri,de amintiri,si de dor.Le-as fi lasat sa-mi scape pana in adancul meu,si as fi zambit,dar dimineata... nu a fost asa. Afara tot era intunecat si surprinzator de liniste.Oare unde a disparut dorinta de a lupta pentru ceea ce-ti doresti,ma intreb.Oare,de ce pe zi ce trece ne lasam dominati de ceea ce "trebuie",si nu ceea ce ne face inima sa bata mai tare.Alergand dupa necesar,ne pierdem visele si dorintele pe drum.Nu ar trebui sa ne luptam mai mult pentru ceea ce ne dorim.Si totusi,nu.Totusi,ma limitez la o zi NORMALA de vineri.De ce?nici eu nu stiu.Poate cred ca visurile mele sunt departe,dar s-ar putea sa ma trezesc intr-o zi si sa le gasesc langa mine. Coincidente,trafic,ore lungi,pauze scurte,mii de priviri si drum inapoi...inapoi acasa.

Am simtit azi ca ceva lipseste din peisaj.Poate,un zambet,poate soarele,nu stiu exact ce...si probabil nici nu voi afla.De cand am plecat de acasa,am citit pe majoritatea chipurilor pe care le-am intalnit tristete,stres...nostalgie.M-a intristat si chiar au trimis o energie negativa asupra mea.As vrea sa vad mai multe zambete in jurul meu,sa simt ca oamenii se bucura de tot ce primesc si cu atat mai mult cand daruiesc.
Spre seara,cand am iesit de la liceu,am zambit prima oara in aceasta zi.Un soare fricos se ascundea printre norii gri.Desi,strazile erau inca ude si aglomerate,am vazut o femeie care vindea zambile.Sunt minunate aceste flori si le ador.Parca tineau sa anunte ca vine primavara cu mirosul lor imbietor si culoarea lor deschisa.In sfarsit...
am zambit!

Un zambet mic...
De cele mai multe ori stresul si graba ma fac sa nu ma uit in jur,pentru a-mi atinge scopul.Poate ca scopul scuza mijloacele,dar in zilele mele cele mai triste,ei sunt cei care-mi aduc zambetul pe buze.Un suflet cald care-mi este aproape desi,imi este teoretic un strain.Am indragit mereu animalele,mai ales cele abandonate.Desi au trecut prin momente mai grele decat imi pot imagina,mereu imi arata o fata blanda si imi fac ziua mai buna.Nu e oare minunat?Desi,viata te face sa mai si suferi,in acele momente,cele mai grele sa reusesti sa-ti pastrezi zambetul si blandetea pe chip.
De fiecare data cand privesc un catelus care da din coada,si vine sperand spre mine,ma bucur,ma bucur ca mai exista inca ceva bun si frumos in jurul mei.De la ei ar trebui sa invatam,sa fim mai buni si mai multumiti de ceea ce avem.

Oare?

O adiere usoara aduce cateva amintiri.Deschid fereastra si simt mirosul reginei noptii,care ma duce departe.Ma imaginez departe,dansand intr-un pustiu,cu lumini albastre unde aud o melodie care nu o pot compara cu nici o alta melodie…e mai dulce,mai dulce ca un parfum…unde esti acum?te vad ca printr`un vis.Oricat as incerca nu vad chipul celui cu care dansez.Stelele de pe cer sunt trezite de un vant rece,care parca iti intra in oase.Trist.Trist,pentru fiecare cuvant care l-ai tinut candva in tine.Acum,a mai ramas doar luna.Notele muzicale aluneca precum o rochie intr-un vals.Deodata,in dans simt cum picioarele mi se ridica de pe pamant si ametesti intr-un vals.Melodia imi inchide ochii si ma duce cu gandul la tine.Un chip nevazut…oare daca te-as vedea prima data,te-as recunoaste….

Oare ti-as recunoaste zambetul?

PIXIE LOTT-Nothing compares to you

Walking down Brick Lane, feel the blue.
Winds blowing lightly and I picture you.
Sweet Sunday morning, with nothing to do.
Love is like a dream, when it's just me and you.

Open my window, sing me a song.
Baby can't you see that this is where I belong
With your hand in my hand, still feel feel the love
Really wish that we could go back to the way that it was.

They say if it doesn't kill you it'll make you stronger.
Oh, but I can't be without you any longer.
Everytime I let it go, baby it's you.
Nothing compares to you.

Un fulg de nea imi atinge varful nasului.Privesc profund spre cer,si pentru o clipa mi-l imaginez albastru si senin.Parca aud valurile cum se izbesc de stancile inalte din departare si aud pescarusii.In urma mea,raman pe nisip urme,care mai apoi sunt sterse de valuri,ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo.Briza marii se intoarce asupra mea,si vad cum un apus superb de soare se asterne,marcand orizontul dintre mare si cer.Sunt mii de vise si ganduri ce ma inconjoara si odata cu ele,a mai trecut un val,si inca unul.Parca nisipul imi gadila talpa dar norii incep sa reapara pe cer. Ma trezeste un fulg rece.Mi`e dor de vara...

O clipa de bucurie.Adevaratele comori ale vietii in asta stau,in picaturi de bucurie.Ar trebui sa ne lasam fermecati de cele mai marunte bucurii pe care le intalnim.Se spune ca trebuie sa astepti mult pentru un moment de neuitat,dar adevarul este ca le intalnim la tot pasul.Ele trec printr-o sclipire in ochii nostri,cand le intalnim le zambim,iar dupa o secunda le uitam. Au fost si sunt in fata noastra mereu.Noi suntem cei care nu vrem sa ne vedem zambetul si motivul pentru care zambim.Asteptam.Nici noi nu stim ce.S-ar putea ca daca vom strange un vis prea puternic in pumn sa se sparga.Lasa-l sa zboare.Zambeste la primul parfum pe care-l simti si zambeste la prima raza de soare.Nu te lasa dominat de asteptare.... In zilele tarzii de vara imi placea sa privesc cerul senin si sa numar stelele.Bucuria este in numarul stelelor de pe cer...oricat le numeri nu se mai termina.Trebuie doar sa ridici capul sus si sa le vezi.Stralucesc pentru tine.Spera,iubeste si lupta pentru ceea ce doresti.Lacrimile nu-ti aduc nimic,insa un zambet...un zambet poate face multe...

Highschool days
Perhaps it was an ordinary day at highschool,but when i think about it,i realize it wasn`t so ordinary.It was fun.At sport I`ve marked a lot at basketball:x.
Then,I laught with my friend,take pictures with Mada made by Anis and Ibi...I now that I`ll miss a lot this"ordinary"days.However,I`m glad to be surrounded by true friends.One of the most beautiful in live,is to have real,true friends.

I so miss...summer
I was born on 12 July,so perhaps it normal(or not)..to love summer.Is a perfect season,and I love everything that has to do with it.I love the sun,the colours,the birds,the trees.Is like everything start dancing in my garden.Is pretty wonderful.Since I was a kid,you could find me runing barefoot and picking up the most pretty flours.It was different.Now I barely find that time to breath near to my garden.Is strange how things has changed.It almost like I was linving in a dream and now I woke up.
But now I think I`ll apreciate more summer.Today I have seen the sun and he folowed me all day long.
P.S...soon will be summer.The time is passing by so quick.

♥♥♥
Mi-au trecut multe ganduri prin minte.Multe.Dar uneori ai nevoie de mai mult curaj pentru a le implini.Printre lacrimi si zambete ar trebui sa ne gasim puterea.Poate ca de multe ori ne e frica sa schimbam ceva,dar cum am putea afla ce bucurii se ascund in spatele unor idei simple.Succesul nostru sta in mult mai mult decat viata cotidiana.Trecand prin experiente invatam.Visele noastre ar trebui sa nu le mai strangem asa de tare in pumn pentru ca s-ar putea sa le zdrobim.Trebuie sa le dam drumul sa zboare si sa credem in ele,sa credem ca pot ajunge mai departe decat am vrea noi.In spatele unei minti constiincioase se ascunde o inima care bate si care vrea sa fie auzita.Cand te apropi de ceea ce iubesti si ceea ce te pasioneaza cu adevarat asculta inima...si vei vedea cat de tare bate.
Sometimes is better to listen to your heart...

White snow.
It may be the last day of my holiday,but is the most beautiful one.It snowed,and snow give my the impression of a magic world,more beautiful,fresh and clean one.Is fantastic.
Later,I`ll go with my sister and brother outside and make a snowman.It remindes me of our childwood.We used to be so happy when the snowflakes were coming down from the clouds.It may be the last day in this season when it snows,but no matter what this year will be a lucky one...I know that.
I`m not sad cuz the school will begin,I`m happy because of the snow and because I know:Every end has a new beginning!Will be new adventures,new reasons,new ambitions.

Childwood...in your heart
Smile,leaf,cry,scream,fly...is all in you,and will follow me no matter where I am,or what I do.Is just in your hands.You can look throught the eyes of a child.The days may pass,but I am the same kid for ever in the body of an adult.I may hide behind this body,but I'll remain with the same fears and same dreams...and the same soul.Perhaps,you`re just lost in this big world,but you have to remember how to be happy with the most unimportant things.Just be you.Don't hide anymore.Let your wings take you far away.Remember when you were a little kid and you belived in magic.Maybe magic does exist,only you don't want to see it.
Magic can be when you make a person smiles,when it snows after a long long waiting or when you smeel after a long time a cake that your mom` used do when you were a kid.I enjoy this things and I fell more happy.
Things are not that complicated,if you try to see the good part of it!

New beginnings

Lost in the beauty of a new day

I will always fall in love with the sunrise.Is the proof of a new day,a new chance,a new light.Is our new chance to start smiling and be glad of what we are and try to make something better.Is not like you are nervous of waking up so early.You must be happy because you can see the light and all the colours around you when you wake up,because you hear all the noise around you,and isn`t this wonderful?Don`t be afraid to jump in the air and to be grateful for all,because the sunset is too short...it passed so quickly and you can`t miss it.