Am simtit lipsa adierii vantului...in caldura inabusitoare de afara.M-am intors pe acelasi drum pe care m-am si dus.Am dat teza la latina.A trecut.Acum,cred ca va ramane o amintire efemera. Prezentul ma invarte in mii de raze de soare,si-mi promite multe, dar nu pot sa-l cred.Nu stiu ce va fi maine. Maine e 1 Mai..si pe vremea asta,eu voi fi la mare.Suna promitator.Suna a vis.. Un vis devenit realitate. M-am afundat in carti si am uitat ca zilele bune vor iesi si ele la iveala. Cand m-am asteptat mai putin au rasarit. De ce,cum si de unde?..nu stiu. Privind un fir de par stralucind in soare,am uitat de unde vin si unde ma duc. Am ajuns mai repede de unde am plecat.

Totul e goana dupa vant..

cum spuneau versurile unei melodii..

Soarele nu a uitat nici azi sa apara pe cer,iar emotiile,visele si bucuriile nu au lipsit nici ele din
peisaj.
In timp ce se anunta un weekend cu colegii la mare..eu trebuie sa invat pentru teza.
Azi,mai mult ca oricand,mi-e dor de libertate.Visez,la zile lungi de vara,in care puteam sa
sa-mi imagnez o lume a mea cu ochii deschisi.Printre mai multe glasuri,se aude si cel al lui Mada:"Nu te mai agita...o sa treaca si asta."
Uneori,nu sunt sigura,dar nu vrea "sa treaca"..totul,atat de repede.
Clipele cele mai frumoase,se pastreaza pentru mai tarziu.Nu-i asa?...
Parca mai ieri mantia alba a zapezii pusese stapanire peste tot.
Acum,sunt doar simple amintiri,albe..si indepartate.
Nu stiu cand...dar ma trezesc rupand
o pagina din calendar..
una dupa alta...

There`s hope...

"Cold in a summer breeze
Yeah, you're shivering
On your bended knee

Still, when you're heart is sore
And the heavens pour
Like a willow bending with the storm,
you'll make it Running against the wind
Playing the cards you get Something is bound to gïve
There's hope for the hopeless!"
(A fine frenzy!)

"Keep your feet on the ground
when your head's in the clouds"
Ma intreb daca e cineva,oriunde in lumea asta care nu a crezut intr-un basm cu adevarat...chiar si pentru o clipa...daca nu a inchis ochii si nu a zambit lung si visator,pierdut printre iluzii desarte.Privind razele ametitoare ale soarelui ma las mereu mintita.Parca simti ca vrei sa fi exceptia si sa sari in sus de bucurie.Sa sti ca cineva din paginile povestii a iesit afara pentru tine.Rasfoind...ma limitez sa zambesc.Incerc sa le simt trairile si emotiile,care le scot la lumina si cele ascunse in ei.Poate ca basme mai sunt si in viata...dar am uitat noi cum sa ne tesem propriul nostru basm.
Acolo unde va fi mereu un zambet,o sclipire dulce,o privire mangaietoare...si un cos plin cu vise,va fi si o poveste. Astept in zile de primavara si-n seri racoroase pline de stele,pana cand povestea mea isi va da valul la o parte si va stralucii.Miracol..miracol,e tot ceea ce traim noi.Miracolul se afla in noi... Desi,aparent ne aratam perfecti,suntem incompleti...pana cand ne gasim perechea,pana cand apare asteptarea,iar inima vrea sa sara afara din piept,pana nu mai dormi noaptea si numeri secundele...cu fiecare bataie a ceasului.Dupa simptome,apare si povestea. Cu drag,pentru Mada(care va trai un basm)

Fredonand si dansand in muzica razelor de soare... Ador muzica.Te face sa traiesti cu mai multa intensitate clipele.Ce m-as face fara ea?Don`t even wanna think about it.Muzica si ciocolata...imi aduc un zambet si in zilele cele mai triste si pusii.Cand ascult muzica,vad lumea altfel...vad cum in spatele norilor se ascunde mereu un soare,ce sta sa iasa,in orice clipa.
Orele au trecut mai repede sau mai usor ca niciodata.Mada!Ea cu siguranta mi-a intrat pe sub piele toata ziua...ce zi!Nu stiu cum,dar m-a convins.M-a tras de mana pana in curtea scolii si m-a facut sa-mi dau seama cat de mult as fi putu pierde daca as fi lasat o zi ca ast sa-mi scape printre degete.Cand ranjeste asa dragut ma face sa-i ascult orice rugaminte.Eu de ce nu am asa o influenta mare pe langa cei din jurul meu?.. Am iesit in curtea liceului,in aerul racoros care dansa cu razele rebele si destul de fierbinti pentru o zi de Aprilie.Wonderful!...privind in jurul meu cred ca invat mai multe decat invat dintr-o carte.De fiecare data cand iau metroul nu pot sa cred cate figuri vad.Cat de diferiti sunt oamenii...si totusi..cat de identici.Acelasi scop..sa alerge spre nicaieri.Nu am mai vazut un om"liber"cu adevarat..fara griji si cu zambetul pe buze...de...de mult timp.E chiar atat de greu?...

Hmmm...
Acum e cam sfarsitul zilei...sau inceputul serii.Mmm,as zice ca nu-mi place noaptea.Dar pe de-o parte as cam minti.Imi place cand se insereaza..cand numai aud decat o liniste profunda in jurul meu.Ador stelele si misterul noptii.E simplu,iar mie imi place tot ce e simplu.Imi place cand noaptea nu zice nimic,dar aerul de afara isi canta cantecul. Am vazut un film foarte interesant azi.U me aur hum(Tu,eu si noi).A inceput destul de bine..si a continuat cam la fel de interesant.Nu-mi facea inima sa-mi sara din piept,dar imi inflorea un zambet. At trebui sa spun ca in film,protagonista avea o boala in care isi pierdea memoria pe termen lung...dar in final"momentele bonus"ale protagonistului erau cele in care ea isi amintea de el.
Acum,mi-e somn..dar nu as vrea sa mai treaca inca o zi.
Acum mi-e dor,dar nu prea stiu de ce.Acum?..acum a devenit trecut...si-n cateva secunde si ziua aceasta va fi o amintire tarzie de o zi de primavara.

Another day..
Mierea soarelui pulseaza si azi.Raza-n raza se tese o poteca luunga.Nu stiu unde voi ajunge mai departe...dar nu privesc in urma.Toti vrem un final fericit,asa ca trag aer in piept si astept...
Este straniu cat de departe poti ajunge daca esti motivat.Nu cred ca vrea cineva sa ajunga in varf..ce sens ar avea?...sa nu te opresti din lupta,inima sa nu-ti mai pulseze in emotii...
O inima fericita,este cea care bate neincetat dupa ceva.Doar asa isi gaseste propria poveste.Mai departe...noi ne tesem propria poveste.

P.S Summer`s almost here.

Teribil de interesant.M-am descoperit pierduta in visare,si azi.Da.Nu stiu cum fac,dar mai reusesc din cand in cand sa mai deschid ochii si sa privesc in juru`mi.In rest,privesc in adancul meu. Nu stiu ce e mai usor...sa visezi cu ochii deschisi,sau cu ei inchisi?... Pasiunile din jurul meu si-au mentinut ritmul saptamana asta.Cu cat am vrut ceva mai mult,cu atat s-a facut praf si pulbere.Privesc inapoi la fiecare pas pe care l-am parcurs...mi-e asa de dor.Nu stiu de ce,dar dorul acesta nespus ma face sa ma simt incompleta.Visez...la ce vises?..la doi ochi mari,misteriosi si caprui.As vrea sa-i si inteleg,dar ori de cate ori incerc,pierd,si ma las doborata de atata suspans fara de care nu mi-as vedea zilele trecand.
Am trecut prin clipele timpului si fara sa strang o dorinta cu dintii.Am trait si astfel de clipe,cand ma rataceam in aceeasi pasi pierduti in vant.Deja,parca simt cum o raza ma invioreaza.Soarele,ador ...ador tot ce face el pentru mine,cand apare.Nicio clipa nu m-a lasat sa-i identific adevarata distanta,mereu l-am simtit mai aproape decat orice.Mi se strecoare printre buclele rebele,si-l simt langa mine,mai aproape ca oricand. Si cand ma gandesc iar si iar,parca incepe sa ma cuprinda iar dorul...nu stiu de ce...dar poate stiu de cine.As vrea sa inteleg mai bine lumina care spune atat de mult si-n acelasi timp nimic...din 2 ochi..caprui. P.S:"I'm down to a whisper,in a daydream on a hill.Shut down to a whisper,can you hear me ..."

Am trecut de-alungul anilor pe aceleasi drumuri mute...care nu prea-mi spun nimic,niciun secret.Cand eram mai mica,gaseam in fiecare frunza parasita o poveste,si incercam sa provoc soarele sa ma caute dupa copaci...nu stiu cum,dar pe aceleasi drumuri mute de acum,am mai mers si mi se deschideau,le descopeream secrete... Acum...acum nu mai pasesc incet pe ele,acum le strabat in fiecare zi,mai repede,mai repede,si alerg spre ceva caruia nu-i gasesc numele.Nu ma mai uit in spate,decat in fata.Ma uit in gol si nu prea stiu unde alerg.E realitatea mea,maine plec pe acelasi drum si nu ma plang,mai degraba ma las doborata de monotonie...ma las condusa de vant,ma bizui pe ce vad in fata si ma pierd.Dar inca cred.Inca nu m-am pierdut de tot.Poate ca asa sunt toti.Oare cine stie exact ce vrea?.. As fi putut sa-mi inchipui de multe ori ca orice frunza care cade se duce undeva anume,dar acum nu mi le imaginez decat pierzandu-se prin praf si deziluzie.Si chiar asa...soarele apune,dar in fiecare zi,rasare iar si iar...si iar.

Nu stiu cum,si nici cand dar m-am trezit cu o saptamana mai tarzie.Nu am realizat decat cand am sarit de la martie la aprilie.Wow!parca cineva mi`a varsat un pahar cu apa rece pe fata.Cat de repede... Nu stiu ce`mi rezerva viitorul si nici nu vreau.Asta e magia vietii,sa traiesti clipa fara sa sti ce urmeaza.Sa`i zambesti soarelui fara sa sti ca te va strapunge in schimb cu o ploaie torentiala,sa te uiti la un film,fara sa sti cat de mult te va surprinde...sa visezi cu ochii deschisi,fara sa sti ca secundele se scurg. Acum cateva zile dupa cateva picaturi de ploaie a rasarit un curcubeu.Domina intregul cer si m-am gandit cat de placute sunt unele lucruri chiar si fara sa le simti,ci doar sa le vezi...poate chiar cele mai speciale lucrusoare ale vietii sunt doar cele pe care le simti doar vazandu-le.Si acum limba ceasornicului se invarte...nu trebuie sa o alerg.Trebuie sa o las sa ma depaseasca si sa ma bucur de tot ce am in jurul meu.Ce e timpul?..nimic care sa ma ingrijoreze.E si el acolo undeva.Nu pot sa-l opresc,dar nici el nu ma poate opri pe mine!