"Keep your feet on the ground
when your head's in the clouds"
Ma intreb daca e cineva,oriunde in lumea asta care nu a crezut intr-un basm cu adevarat...chiar si pentru o clipa...daca nu a inchis ochii si nu a zambit lung si visator,pierdut printre iluzii desarte.Privind razele ametitoare ale soarelui ma las mereu mintita.Parca simti ca vrei sa fi exceptia si sa sari in sus de bucurie.Sa sti ca cineva din paginile povestii a iesit afara pentru tine.Rasfoind...ma limitez sa zambesc.Incerc sa le simt trairile si emotiile,care le scot la lumina si cele ascunse in ei.Poate ca basme mai sunt si in viata...dar am uitat noi cum sa ne tesem propriul nostru basm.
Acolo unde va fi mereu un zambet,o sclipire dulce,o privire mangaietoare...si un cos plin cu vise,va fi si o poveste. Astept in zile de primavara si-n seri racoroase pline de stele,pana cand povestea mea isi va da valul la o parte si va stralucii.Miracol..miracol,e tot ceea ce traim noi.Miracolul se afla in noi... Desi,aparent ne aratam perfecti,suntem incompleti...pana cand ne gasim perechea,pana cand apare asteptarea,iar inima vrea sa sara afara din piept,pana nu mai dormi noaptea si numeri secundele...cu fiecare bataie a ceasului.Dupa simptome,apare si povestea. Cu drag,pentru Mada(care va trai un basm)