Teribil de interesant.M-am descoperit pierduta in visare,si azi.Da.Nu stiu cum fac,dar mai reusesc din cand in cand sa mai deschid ochii si sa privesc in juru`mi.In rest,privesc in adancul meu. Nu stiu ce e mai usor...sa visezi cu ochii deschisi,sau cu ei inchisi?... Pasiunile din jurul meu si-au mentinut ritmul saptamana asta.Cu cat am vrut ceva mai mult,cu atat s-a facut praf si pulbere.Privesc inapoi la fiecare pas pe care l-am parcurs...mi-e asa de dor.Nu stiu de ce,dar dorul acesta nespus ma face sa ma simt incompleta.Visez...la ce vises?..la doi ochi mari,misteriosi si caprui.As vrea sa-i si inteleg,dar ori de cate ori incerc,pierd,si ma las doborata de atata suspans fara de care nu mi-as vedea zilele trecand.
Am trecut prin clipele timpului si fara sa strang o dorinta cu dintii.Am trait si astfel de clipe,cand ma rataceam in aceeasi pasi pierduti in vant.Deja,parca simt cum o raza ma invioreaza.Soarele,ador ...ador tot ce face el pentru mine,cand apare.Nicio clipa nu m-a lasat sa-i identific adevarata distanta,mereu l-am simtit mai aproape decat orice.Mi se strecoare printre buclele rebele,si-l simt langa mine,mai aproape ca oricand. Si cand ma gandesc iar si iar,parca incepe sa ma cuprinda iar dorul...nu stiu de ce...dar poate stiu de cine.As vrea sa inteleg mai bine lumina care spune atat de mult si-n acelasi timp nimic...din 2 ochi..caprui. P.S:"I'm down to a whisper,in a daydream on a hill.Shut down to a whisper,can you hear me ..."