Un zambet mic...
De cele mai multe ori stresul si graba ma fac sa nu ma uit in jur,pentru a-mi atinge scopul.Poate ca scopul scuza mijloacele,dar in zilele mele cele mai triste,ei sunt cei care-mi aduc zambetul pe buze.Un suflet cald care-mi este aproape desi,imi este teoretic un strain.Am indragit mereu animalele,mai ales cele abandonate.Desi au trecut prin momente mai grele decat imi pot imagina,mereu imi arata o fata blanda si imi fac ziua mai buna.Nu e oare minunat?Desi,viata te face sa mai si suferi,in acele momente,cele mai grele sa reusesti sa-ti pastrezi zambetul si blandetea pe chip.
De fiecare data cand privesc un catelus care da din coada,si vine sperand spre mine,ma bucur,ma bucur ca mai exista inca ceva bun si frumos in jurul mei.De la ei ar trebui sa invatam,sa fim mai buni si mai multumiti de ceea ce avem.