sâmbătă, 13 februarie 2010



Un fulg de nea imi atinge varful nasului.Privesc profund spre cer,si pentru o clipa mi-l imaginez albastru si senin.Parca aud valurile cum se izbesc de stancile inalte din departare si aud pescarusii.In urma mea,raman pe nisip urme,care mai apoi sunt sterse de valuri,ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo.Briza marii se intoarce asupra mea,si vad cum un apus superb de soare se asterne,marcand orizontul dintre mare si cer.Sunt mii de vise si ganduri ce ma inconjoara si odata cu ele,a mai trecut un val,si inca unul.Parca nisipul imi gadila talpa dar norii incep sa reapara pe cer. Ma trezeste un fulg rece.Mi`e dor de vara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu