Marea... Am trecut pe acolo.Pasii mei au calcat nisipul...pasi,care mai apoi au fost stersi de valuri.A fost minunat.Am privit marea si mi-am simtit toate visele implinite.Cat de frumos este atunci cand un vis este implinit.
Printre scoici,am zarit soarele auriu.A fost jucaus cu razele lui,iar briza marii ne-a ademenit pe noi toti,tot mai aproape de mare..."Marea te cheama la ea".. Printre atatea valuri zdrobite,am simtit cum vremea trece,si deodata o racoare m-a cuprins.I-am prins zambetul soarelui care avea sa apuna..si m-am scuturat de nisipul de pe blugi.Desi fiori reci ma cuprinsesera pe la spate nu m-am indepartat de mare. In intuneric,ne-am strans cativa in fata marii.Mi-am strans genunchii la piept si am inchis ochii.Eram doar eu si marea.Parea mai linistita decat de obicei...dar ramanea la fel de misterioasa.
Priveam luna si-mi aminteam de drumul lung pe care l-am parcurs pana aici...la fel de infinita parea si marea...pe care peste cateva clipe ma multumeam doar auzindu-i valurile in intuneric.Stand pe nisipul rece,auzeam povestile ei.O simteam ca pe o carte deschisa...dar pe care o pot citi doar ascultand-o cu multa atentie.Cate povesti de dragoste s-au implinit la malul marii,si tot atatea s-au si pierdut in departare. Marea imi ramane la fel de misterioasa si azi.O vad la fel.Parca atunci cand ma uit la ea mai bine,o ador si mai mult.Este o parte din mine,si o voi lasa sa fie...cu fiecare val,imi aduc aminnte ca inca un vis a fost atins. P.S:Picture made by Ioana:)