"Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit... Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile... Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta... Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine... Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit... Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat... Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit... Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE..."

Picaturi mari si reci de apa cad,spargandu-se precum cioburile de cristal.Timpul sta in loc privindu-le.Si nu.Nu se plictiseste.Aparent e un vis,dincolo sunt doar picaturi reci de apa.O mana calda se intinde sa le prinda,dar inchide pumnul prea repede,si se spulbera inainte sa le vina vremea.Aluneca usor pe par ,pe chipul insetat....si pentru prima oara caldura asupritoare se ascunde,lasand un praf in urma-i.Cerul pare mai matur acum.Seninatatea copilariei a lasat-o in urma. Chipul ei zambeste.Stange din ochi si tresare la fiecare picatura ca si cand ar fi prima.Mirosul de ploaie ii face inima sa bata mai tare,nerabdatoare,arzand parca dupa picaturi si mai mari.Cand deschide ochii totul e aburit.Praful s-a ridicat prea sus,iar cerului parca i s-ar fi crosetat riduri.Atingandu-si buzele simte amar.Pareau atat de dulci cand ii racoreau trupul. ...a mai imbatranit cu inca o zi.

Racorea verii.Raze pustii.Pagini deschise...
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...
Pasi desculti alearga prin iarba uscata.Zambesc.Sub razele soarelui ma simt acasa,oriunde as fi.Cerul e maret si superb.Ma invart printre sentimente.Dar nu ma mai ratacesc.
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...

Ramai,ramai aici!Totul imi fuge de sub picioare.As fi jurat ca soarele o sa intepeneasca acolo pe cer dar si el m-a pacalit.Caldura se topea incet incet,asternand pe cer o dara de culoare...ce-mi facea sa-i simt lipsa acum mai mult ca oricand...
Un suflu rece a trecut prin spate.Am strans pumnul si a inchis ochii.Ar fi vrut cand ii va deschide sa fie altfel.Sa fie totul o inchipuire?Asteptarea devedea tot mai suparatoare,dar in ea se revarsa tot ce mai inflorea in gandurile ei.Poate maine va fi altfel.Sunt cuvinte pronuntate ce vor sa fie auzite,dar nu...se incapataneaza fiecare sa se schimbe.Frunzele incep sa imbatraneasca,pasii par mai obositi azi,iar culoarea de pe cer lasata in urma soarelui,parca vrea sa-l uit si dispare.Raman,raman doar imagini.Incerc sa tin ochii strans si sa mi se ilustreze.Dar le uit si o spun cu tristete,le uit.Oare chiar au fost acolo?
Nu pleca,mai ramai!

Firele de nisip auriu se risipesc sus,dar ajung mereu jos.Ajung cu capul proptit de umar si vad aceeasi lumina aurie,doar ca acum e mai inchisa,mult mai topita. Sunt zile si zile,sunt amintiri si altele...sunt tot ce am.Am avut parte de o saptamana greu de de descris in cateva cuvinte si totusi atat de usor de spus intr-un singur cuvintel puternic:bucurie. Acum e doar un fir din ghemul de bucurii,firul care mi-aduce aminte,imi sclipeste ca prin vis cum am zambit.In desertul de afara,picatura de apa mi-a fost imaginea...copilaria inca mai e vie,adancita...dupa ea a trebuit sa sap o saptamana,dar ea a fost gasita inca din momentul in care am ajuns acolo.Langa prunii de demult,langa copacii batrani...alaturi de apusurile ce sunt mai aproape ca niciunde.

She.
Vantul sureia afara si dintr-o data printre perdele tresarii o lumina puternica...apoi in cateva secunde,tunetul.Furtuna nu ezita sa inceapa,iar vijelia de afara se asemana perfect cu sufletul Salmei.Stropii se zbatea in fereastra si apoi alunecau lipsiti de orice speranta.Salma se ghemui in pat si-si apropie genunchii de piept.Deja lacrimile isi pierdusera si gustul si senusul.Privind in gol,in Salma nu se mai auzeau decat batai putenice ale inimii:
-Sunt aici...aici..
Deodata,Salma se trase alunecand pe cearceas si se ridica brusc in picioare..
-Cine e?
Intunericul din camera nu era nicio ezitare pentru Salma,care suspecta intreaga camera pipaind-o.Furtuna oprise curentul,dar nu era un motiv destul de intemeiat pentru ca ea sa renunte sa mai caute.Vocea a fost cutremurator de necunoscuta si in acelasi timp cea mai dulce voce auzita vreodata.Dupa cateva minute de cautare,Salma pipaii patul si se urca usor in el,revenind in pozitia initiala,ciulindu-si urechile spre fereastra...
-De ce?..de ce nu te pot uita?

Ii mangai corzile si ma intreb care-i este misterul.Prima oara cand am vazut-o ardeam de nerabdare sa-mi scriu propria poveste in ea.Astazi,clipesc rar si o privesc.Inca nu am reusit.Inca mai incerc.
Astazi mai mult ca oricand ii apreciez pe toti cei ce au inteles chitara si s-au imprietenit cu ea.Printre sunete fragile,corzile se impletesc in sunet.In culoarea ei brun deschisa ma regasesc.Imi regasesc dorinta de a spune ceva...de a scrie ceva pe urmele pasilor mei.
Liniste absoluta.Poate maine voi scoate o dulce melodie.Poate ma va lasa
sa-i inteleg dulcele mister.
Cu cat degetele simt durerea cu atat imi inima bate mai tare
si vrea sa auda glasul ei.Glasul chitarii mele.