Waaa!Minunata zi.Poti s-o mai zici odata.Razele soarelui m-au mangaiat inca din prima secunda de cand m-am trezit.Vine primavara!Pot sa simt asta.Sper sa infloreasca florile si sa se coloreze lumea,si in exterior,si in interior. Desi,vantul incerca sa mai bata si sa aduca frig,nu simteam decat o racoare nesemnificativa,pentru ca soarele era acolo,asa ca totul,era splendid,si nu-mi mai doream nimic.Prin geamurile din clasa numai bateau stropi de ploaie,ci se strecureau sclipind raze.In drumul spre casa,in aer se simtea prospetime si frumusete.Desi,soarele statea sa se ascunda,adusese liniste si bucurie si auzeai printre mii de pasi:"In sfarsit,soaree!".Da,cam asa e.In sfarsit.Acel sentiment l-am avut si eu pe tot parcursul zilei,ca si cand una dintre cele mai puternice dorinte ale mele s-a implinit,si chiar asa a fost.O raza de soare...mi-a adus mai multa sclipire in ochi decat puteam sa cred. P.S:Wonderful..wonderful sun.Sweet sunny days.

Free time.Asking the sun if he`s going to rise.
Hoping for a better day.
Day dreaming.
Is free,to dream,so don`t stop dreaming,hoping and smiling.

Vineri.Hm,nu-mi spune nimic.Poate,doar un sfarsit de saptamana,poate noi sfarsituri,poate noi inceputuri sau poate...o monotonie totala.As fi stat in pat toata dimineata si m-as fi lasat alergata de mii de ganduri,de amintiri,si de dor.Le-as fi lasat sa-mi scape pana in adancul meu,si as fi zambit,dar dimineata... nu a fost asa. Afara tot era intunecat si surprinzator de liniste.Oare unde a disparut dorinta de a lupta pentru ceea ce-ti doresti,ma intreb.Oare,de ce pe zi ce trece ne lasam dominati de ceea ce "trebuie",si nu ceea ce ne face inima sa bata mai tare.Alergand dupa necesar,ne pierdem visele si dorintele pe drum.Nu ar trebui sa ne luptam mai mult pentru ceea ce ne dorim.Si totusi,nu.Totusi,ma limitez la o zi NORMALA de vineri.De ce?nici eu nu stiu.Poate cred ca visurile mele sunt departe,dar s-ar putea sa ma trezesc intr-o zi si sa le gasesc langa mine. Coincidente,trafic,ore lungi,pauze scurte,mii de priviri si drum inapoi...inapoi acasa.

Am simtit azi ca ceva lipseste din peisaj.Poate,un zambet,poate soarele,nu stiu exact ce...si probabil nici nu voi afla.De cand am plecat de acasa,am citit pe majoritatea chipurilor pe care le-am intalnit tristete,stres...nostalgie.M-a intristat si chiar au trimis o energie negativa asupra mea.As vrea sa vad mai multe zambete in jurul meu,sa simt ca oamenii se bucura de tot ce primesc si cu atat mai mult cand daruiesc.
Spre seara,cand am iesit de la liceu,am zambit prima oara in aceasta zi.Un soare fricos se ascundea printre norii gri.Desi,strazile erau inca ude si aglomerate,am vazut o femeie care vindea zambile.Sunt minunate aceste flori si le ador.Parca tineau sa anunte ca vine primavara cu mirosul lor imbietor si culoarea lor deschisa.In sfarsit...
am zambit!

Un zambet mic...
De cele mai multe ori stresul si graba ma fac sa nu ma uit in jur,pentru a-mi atinge scopul.Poate ca scopul scuza mijloacele,dar in zilele mele cele mai triste,ei sunt cei care-mi aduc zambetul pe buze.Un suflet cald care-mi este aproape desi,imi este teoretic un strain.Am indragit mereu animalele,mai ales cele abandonate.Desi au trecut prin momente mai grele decat imi pot imagina,mereu imi arata o fata blanda si imi fac ziua mai buna.Nu e oare minunat?Desi,viata te face sa mai si suferi,in acele momente,cele mai grele sa reusesti sa-ti pastrezi zambetul si blandetea pe chip.
De fiecare data cand privesc un catelus care da din coada,si vine sperand spre mine,ma bucur,ma bucur ca mai exista inca ceva bun si frumos in jurul mei.De la ei ar trebui sa invatam,sa fim mai buni si mai multumiti de ceea ce avem.

Oare?

O adiere usoara aduce cateva amintiri.Deschid fereastra si simt mirosul reginei noptii,care ma duce departe.Ma imaginez departe,dansand intr-un pustiu,cu lumini albastre unde aud o melodie care nu o pot compara cu nici o alta melodie…e mai dulce,mai dulce ca un parfum…unde esti acum?te vad ca printr`un vis.Oricat as incerca nu vad chipul celui cu care dansez.Stelele de pe cer sunt trezite de un vant rece,care parca iti intra in oase.Trist.Trist,pentru fiecare cuvant care l-ai tinut candva in tine.Acum,a mai ramas doar luna.Notele muzicale aluneca precum o rochie intr-un vals.Deodata,in dans simt cum picioarele mi se ridica de pe pamant si ametesti intr-un vals.Melodia imi inchide ochii si ma duce cu gandul la tine.Un chip nevazut…oare daca te-as vedea prima data,te-as recunoaste….

Oare ti-as recunoaste zambetul?

PIXIE LOTT-Nothing compares to you

Walking down Brick Lane, feel the blue.
Winds blowing lightly and I picture you.
Sweet Sunday morning, with nothing to do.
Love is like a dream, when it's just me and you.

Open my window, sing me a song.
Baby can't you see that this is where I belong
With your hand in my hand, still feel feel the love
Really wish that we could go back to the way that it was.

They say if it doesn't kill you it'll make you stronger.
Oh, but I can't be without you any longer.
Everytime I let it go, baby it's you.
Nothing compares to you.