Mai fă un pas să vedem cât de departe poţi ajunge.Acum parcă am vrea să ne oprim,pentru că paşii merg fără avizul nostru şi ne răstoarnă intr-o lume bătrâna şi melancolică în care cerşim clipele înapoi.În zadar.Nu pot decât să-mi întorc privirea înapoi şi să suspin c-un zâmbet:Ce frumos...dar ce frumos!...a fost.
Acum limba ceasului a luat-o razna şi dacă mai înainte ascultam tic-tacul plictisitor şi mă gândeam până cand o să mai dureze ziua,acum soarele mă amăgeşte cu razele lui ostentative,aducand cu sine un sentiment nefast in final.Acel final reaşternut ca-n fiecare seară de iarnă ingheţată când îmi întorc iar şi iar privirea.
Astăzi,acum...ştiu că soarele mă minte şi nu doreşte altceva decât să-mi estompeze iar priveliştea blazată,rece a începutului unui sfârşit de zi.