Aerul proaspat al unei primaveri reci iti patrunde pe sub piele.Verdele a rasarit.S-a trezit amortit si s-a transformat in podoaba modesta a unui anotimp special.Prietenii,priviri,pagini citite,pagini necitite,cuvinte spuse,dar cel mai mult si mai mult:Cuvinte ne-spuse!...Ai vrea sa ai puterea din interior,care sa nu mai stea sa slefuiasca ganduri pana le toceste,care sa nu mai stranga cuvinte pana le usuca,ci sa le pronunte,cu o claritate sclipitoare.Chiar daca viitorul este cel mai mare mister din viata cuiva,il putem lega de atele cuvintelor ca sa nu ne mai scape printre degete.Cuvintele au un mister si mai mare.Trebuie sa invatam cat,cum si cand sa aruncam in ceata vietii cuvinte ce se pot revarsa precum licurici,ce pot lumina in jurul nostru si chiar propriul nostru ecou,astfel incat poate un gand intr-o buna zi nu va mai repeta intrebarea ci ii va raspunde.

Mai fă un pas să vedem cât de departe poţi ajunge.Acum parcă am vrea să ne oprim,pentru că paşii merg fără avizul nostru şi ne răstoarnă intr-o lume bătrâna şi melancolică în care cerşim clipele înapoi.În zadar.Nu pot decât să-mi întorc privirea înapoi şi să suspin c-un zâmbet:Ce frumos...dar ce frumos!...a fost.
Acum limba ceasului a luat-o razna şi dacă mai înainte ascultam tic-tacul plictisitor şi mă gândeam până cand o să mai dureze ziua,acum soarele mă amăgeşte cu razele lui ostentative,aducand cu sine un sentiment nefast in final.Acel final reaşternut ca-n fiecare seară de iarnă ingheţată când îmi întorc iar şi iar privirea.
Astăzi,acum...ştiu că soarele mă minte şi nu doreşte altceva decât să-mi estompeze iar priveliştea blazată,rece a începutului unui sfârşit de zi.

Lasa tot ce ai mai bun sa iasa afara,nu privi in urma si nu-ti arunca regrete inutile.Totul sta in puterea deciziilor tale.Fa-le pe cele potrivite,fa-le gandindu-te la cei din jur.Arunca-ti egoismul intr-o mare adanca si lasa-l sa se inece.Schimba-ti apoi chipul intr-unul zambitor...si daca soarele tot nu rasare,zabeste.Confrunta-te cu el si fa-l ca gelozia zambetului tau sa-l faca sa vrea sa rasara. Nu astepta sa se schimbe lumea.Tu esti cel care face regulile.Fa tu primul pas,si restul vine de la sine. "se spune ca daca un fluture bate azi din aripi in emisfera sudica, el poate da nastere unui sir de evenimente conectate intre ele care in final poate da nastere la un uragan in emisfera nordica"

In inima ta se ascunde asa multa frumusete.Las-o sa iasa afara.Incepe cu un zambet...

Am descoperit o lume rece.Iarna nu intarzie si parca pe zi ce trece lumea ingheata,scoate cuvinte ce darama.Cateodata uitam sa pretuim fiecare clipa,uitam sa mai aratam un zambet,uitam sa mai intindem o mana.Ne restrangem la a ne pasa decat de propria persoana si pierdem tot ce e mai frumos in viata. Suntem liberi,da!suntem liberi sa alegem ce vrem si totusi tindem spre ce e rau.Opreste-te o clipa si uita-te in urma-ti.Nu suna prea bine,nu?Dar sa te schimbi nu e niciodata prea tarziu. " If you want to make the world a better place,you should look in the mirror and make a change!"

I can feel your heartbeat
He said to me
I can feel your heartbeat
Running through me
Feel your heartbeat

She said

I can feel your heartbeat
Running through me

Maybe it’s the way you move
You got me dreaming like a fool
That I can steal your heart away
I can steal your heart away

"Astept o noua zi,un zambet de copil"
Un nou an scolar,noi emotii,noi prietenii,noi povesti...aceeasi eu.Daca soarele nu a disparut in ceata,zambesc si daca drumul e plin de incercari si credinta ma ajuta sa le depasesc,deja aud cum pulsul inimii bate mai tare.Daca esti fericit,striga si imprastie peste tot!

Cum uitam sa strangem la piept clipele din jurul nostru?...dupa o vara lunga,azi m-am bucurat de soare parca mai mult.S-a zbatut printre nori si i-am simtit mangaierea.De ce uitam sa zambim mai des?..mai ales cand stim ca timpul nu se va intoarce la loc.Rasfoind printre poze vechi mi-am amintit cand eram copil.Inima nu statea loc o clipa,era asa aglomerata.Visele pluteau peste tot ...spre final,m-am pierdut in amintiri cam timpuriu.Ar fi trebuit sa ma marcheze intr-un mod pozitiv ceva in fi-e-ca-re zi,dar nu!Scap timpul printre degete ca nisipul.As vrea sa zambesc,sa alerg,sa ma bucur de o ploaie de vara,dar parca sunt blocata intre taste si telecomenzi. Cand am vazut ultima oare un rasarit sau un apus de soare?...nici eu nu stiu.
Tot ce stiu este ca mi-e dor...mi-e foarte dor.