Sarutul dulce al verii lasa o urma de struguri dulci…simt cum vine septembrie.Parca s-a copt prea repede si sare peste zilele verii.Nu mai are rabdare.Te-am asteptat atat si acum pleci?Inca te mai simt prin vant.E un vant racoros,plin de senin,de zumzet si e la fel de sincer si modest ca tine,draga vara.As atipi o clipa,numai una singura,dar mi-e frica sa nu te pierd.Stiu ca ai sa vii iar si iar si iar…dar pana la urmatorul iar,nu o sa mai am rabdare.Incerc sa fac nimic.Cum nimic?Sa stau asa.Sa te privesc.E greu.E mult.Tu ai prea multe de daruit,iar eu nu am cand sa le primesc pe toate.Imi vine in gand ce am prin frigider.Un pepene mare si verde.De fapt e rosu pe dinauntru.E de la tine.E dulce ca mierea si racoros ca fiorul unei dimineti dupa o ploaie haina.Am mers cu picioarele desculte prin iarba rara din gradina bunicilor.Nu m-am intepat,ci mi-a adus o usoara intepatura a anilor de demult.Am adormit cu fereastra odaii bunicii deschisa.A fost parca un vis ce adia usor.Am inspirit adaaaanc atunci.Am auzit cum incepe incet incet sa ploua.Tu nu te schimbi.Ai adus iar o ploaie noua.Parca da.Sigur da.Ai innoit cu ea multe.Acum pietrele din curte parca sunt impodobite de roua.Florile par ca au facut un dus rece,mangaietor si balsamic si acum stralucesc mandre privind spre soare.A iesit si eu nu l-am prins.Acum s-a aprins puternic si-mi respira peste umerii goi.

E liniste,dar nu e linistea pe care o dispretuiesti si o asemeni cu singuratatea,ci e o liniste a ecourilor.Albine,ras salbatic de copil,pasi de oameni grabiti si incinsi de o caldura prea puternica.E linistea pe care o ador.E cea pe care o astepti si cand apare te grabesti sa zambesti pentru ca nu stii cand va voi sa se care si sa ia cu ea tot tot…

O,cum as putea sa ma adresez cand privesc prin verde,prin raze,prin ochii tai curati.Dulce vara…

Imi scapa vara printre degete.Azi am deschis o carte draga mie.Mult.La Medeleni.Parca ma citesc pe mine citind-o pe ea.Ma bucur cu fiecare pagina citita si plang cu fiecare pagina data mai departe.As vrea sa ma intorc pe mine insumi la primul volum,cand Olguta se credea stapana peste tot,stia exact ce vroia si avea vise...multe.Acum oftez adanc.Nu stiu daca e nostalgie,dar se apropie septembrie.Stiu ca Olguta din mine ar fi visat mult sa vina acest sezon.Struguri dulci,frunze pline de soapte,vant rece pe inserat.Mai dau o pagina...si parca au disparut cu totii.S-au dspart ca un val uitat si-n locul unor copii cu obrajii blajini au aparut fiinte noi,care nu-si mai rezerva timp de visare,care alearga printre frunze si trec prin raze amortite de soare fara ca macar sa traga cu ochiul.Poate ca nu mai vor sa viseze,poate ca timpul cu cat trece,cu atat parca opreste magia copilariei...

Mi-e dor...

Te-ai intors...

Mi-a fost asa dor de tine.Sa ma joc prin razele tale nobile,sa-ti zambesc,sa te imbratisez.Sa ma imbrac in frumusetea ta,in profundul culorii tale,in gustul roadelor tale.Am alergat printre picaturi de ploaie si te-am cautat.In fiecare dimineata de mai speram sa te revad.Nu doar in trecere.Vroiam sa-mi soptesti dulce ca ai venit ca sa ramai o vreme indelungata.Doar eu,tu si norii senini...

Sincer,mi-a fost dor.Acum ca esti aici te privesc indelung si stiu ca degeaba m-as framanta.Ai sa pleci iar.Dar nu faci asta decat ca sa iti simt lipsa iar si iar...si sa ma bucur de frumusetea venirii tale.Esti tu,tu,scumpa vara.Sclipesti si radiezi mereu.Tu nu te schimbi.Ramai,mai ramai...

Aerul proaspat al unei primaveri reci iti patrunde pe sub piele.Verdele a rasarit.S-a trezit amortit si s-a transformat in podoaba modesta a unui anotimp special.Prietenii,priviri,pagini citite,pagini necitite,cuvinte spuse,dar cel mai mult si mai mult:Cuvinte ne-spuse!...Ai vrea sa ai puterea din interior,care sa nu mai stea sa slefuiasca ganduri pana le toceste,care sa nu mai stranga cuvinte pana le usuca,ci sa le pronunte,cu o claritate sclipitoare.Chiar daca viitorul este cel mai mare mister din viata cuiva,il putem lega de atele cuvintelor ca sa nu ne mai scape printre degete.Cuvintele au un mister si mai mare.Trebuie sa invatam cat,cum si cand sa aruncam in ceata vietii cuvinte ce se pot revarsa precum licurici,ce pot lumina in jurul nostru si chiar propriul nostru ecou,astfel incat poate un gand intr-o buna zi nu va mai repeta intrebarea ci ii va raspunde.

Mai fă un pas să vedem cât de departe poţi ajunge.Acum parcă am vrea să ne oprim,pentru că paşii merg fără avizul nostru şi ne răstoarnă intr-o lume bătrâna şi melancolică în care cerşim clipele înapoi.În zadar.Nu pot decât să-mi întorc privirea înapoi şi să suspin c-un zâmbet:Ce frumos...dar ce frumos!...a fost.
Acum limba ceasului a luat-o razna şi dacă mai înainte ascultam tic-tacul plictisitor şi mă gândeam până cand o să mai dureze ziua,acum soarele mă amăgeşte cu razele lui ostentative,aducand cu sine un sentiment nefast in final.Acel final reaşternut ca-n fiecare seară de iarnă ingheţată când îmi întorc iar şi iar privirea.
Astăzi,acum...ştiu că soarele mă minte şi nu doreşte altceva decât să-mi estompeze iar priveliştea blazată,rece a începutului unui sfârşit de zi.

Lasa tot ce ai mai bun sa iasa afara,nu privi in urma si nu-ti arunca regrete inutile.Totul sta in puterea deciziilor tale.Fa-le pe cele potrivite,fa-le gandindu-te la cei din jur.Arunca-ti egoismul intr-o mare adanca si lasa-l sa se inece.Schimba-ti apoi chipul intr-unul zambitor...si daca soarele tot nu rasare,zabeste.Confrunta-te cu el si fa-l ca gelozia zambetului tau sa-l faca sa vrea sa rasara. Nu astepta sa se schimbe lumea.Tu esti cel care face regulile.Fa tu primul pas,si restul vine de la sine. "se spune ca daca un fluture bate azi din aripi in emisfera sudica, el poate da nastere unui sir de evenimente conectate intre ele care in final poate da nastere la un uragan in emisfera nordica"

In inima ta se ascunde asa multa frumusete.Las-o sa iasa afara.Incepe cu un zambet...

Am descoperit o lume rece.Iarna nu intarzie si parca pe zi ce trece lumea ingheata,scoate cuvinte ce darama.Cateodata uitam sa pretuim fiecare clipa,uitam sa mai aratam un zambet,uitam sa mai intindem o mana.Ne restrangem la a ne pasa decat de propria persoana si pierdem tot ce e mai frumos in viata. Suntem liberi,da!suntem liberi sa alegem ce vrem si totusi tindem spre ce e rau.Opreste-te o clipa si uita-te in urma-ti.Nu suna prea bine,nu?Dar sa te schimbi nu e niciodata prea tarziu. " If you want to make the world a better place,you should look in the mirror and make a change!"

I can feel your heartbeat
He said to me
I can feel your heartbeat
Running through me
Feel your heartbeat

She said

I can feel your heartbeat
Running through me

Maybe it’s the way you move
You got me dreaming like a fool
That I can steal your heart away
I can steal your heart away

"Astept o noua zi,un zambet de copil"
Un nou an scolar,noi emotii,noi prietenii,noi povesti...aceeasi eu.Daca soarele nu a disparut in ceata,zambesc si daca drumul e plin de incercari si credinta ma ajuta sa le depasesc,deja aud cum pulsul inimii bate mai tare.Daca esti fericit,striga si imprastie peste tot!

Cum uitam sa strangem la piept clipele din jurul nostru?...dupa o vara lunga,azi m-am bucurat de soare parca mai mult.S-a zbatut printre nori si i-am simtit mangaierea.De ce uitam sa zambim mai des?..mai ales cand stim ca timpul nu se va intoarce la loc.Rasfoind printre poze vechi mi-am amintit cand eram copil.Inima nu statea loc o clipa,era asa aglomerata.Visele pluteau peste tot ...spre final,m-am pierdut in amintiri cam timpuriu.Ar fi trebuit sa ma marcheze intr-un mod pozitiv ceva in fi-e-ca-re zi,dar nu!Scap timpul printre degete ca nisipul.As vrea sa zambesc,sa alerg,sa ma bucur de o ploaie de vara,dar parca sunt blocata intre taste si telecomenzi. Cand am vazut ultima oare un rasarit sau un apus de soare?...nici eu nu stiu.
Tot ce stiu este ca mi-e dor...mi-e foarte dor.

"Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit... Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile... Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta... Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine... Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit... Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat... Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit... Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE..."

Picaturi mari si reci de apa cad,spargandu-se precum cioburile de cristal.Timpul sta in loc privindu-le.Si nu.Nu se plictiseste.Aparent e un vis,dincolo sunt doar picaturi reci de apa.O mana calda se intinde sa le prinda,dar inchide pumnul prea repede,si se spulbera inainte sa le vina vremea.Aluneca usor pe par ,pe chipul insetat....si pentru prima oara caldura asupritoare se ascunde,lasand un praf in urma-i.Cerul pare mai matur acum.Seninatatea copilariei a lasat-o in urma. Chipul ei zambeste.Stange din ochi si tresare la fiecare picatura ca si cand ar fi prima.Mirosul de ploaie ii face inima sa bata mai tare,nerabdatoare,arzand parca dupa picaturi si mai mari.Cand deschide ochii totul e aburit.Praful s-a ridicat prea sus,iar cerului parca i s-ar fi crosetat riduri.Atingandu-si buzele simte amar.Pareau atat de dulci cand ii racoreau trupul. ...a mai imbatranit cu inca o zi.

Racorea verii.Raze pustii.Pagini deschise...
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...
Pasi desculti alearga prin iarba uscata.Zambesc.Sub razele soarelui ma simt acasa,oriunde as fi.Cerul e maret si superb.Ma invart printre sentimente.Dar nu ma mai ratacesc.
Azi e mai mult decat un simplu raspuns.E mai mult...

Ramai,ramai aici!Totul imi fuge de sub picioare.As fi jurat ca soarele o sa intepeneasca acolo pe cer dar si el m-a pacalit.Caldura se topea incet incet,asternand pe cer o dara de culoare...ce-mi facea sa-i simt lipsa acum mai mult ca oricand...
Un suflu rece a trecut prin spate.Am strans pumnul si a inchis ochii.Ar fi vrut cand ii va deschide sa fie altfel.Sa fie totul o inchipuire?Asteptarea devedea tot mai suparatoare,dar in ea se revarsa tot ce mai inflorea in gandurile ei.Poate maine va fi altfel.Sunt cuvinte pronuntate ce vor sa fie auzite,dar nu...se incapataneaza fiecare sa se schimbe.Frunzele incep sa imbatraneasca,pasii par mai obositi azi,iar culoarea de pe cer lasata in urma soarelui,parca vrea sa-l uit si dispare.Raman,raman doar imagini.Incerc sa tin ochii strans si sa mi se ilustreze.Dar le uit si o spun cu tristete,le uit.Oare chiar au fost acolo?
Nu pleca,mai ramai!

Firele de nisip auriu se risipesc sus,dar ajung mereu jos.Ajung cu capul proptit de umar si vad aceeasi lumina aurie,doar ca acum e mai inchisa,mult mai topita. Sunt zile si zile,sunt amintiri si altele...sunt tot ce am.Am avut parte de o saptamana greu de de descris in cateva cuvinte si totusi atat de usor de spus intr-un singur cuvintel puternic:bucurie. Acum e doar un fir din ghemul de bucurii,firul care mi-aduce aminte,imi sclipeste ca prin vis cum am zambit.In desertul de afara,picatura de apa mi-a fost imaginea...copilaria inca mai e vie,adancita...dupa ea a trebuit sa sap o saptamana,dar ea a fost gasita inca din momentul in care am ajuns acolo.Langa prunii de demult,langa copacii batrani...alaturi de apusurile ce sunt mai aproape ca niciunde.

She.
Vantul sureia afara si dintr-o data printre perdele tresarii o lumina puternica...apoi in cateva secunde,tunetul.Furtuna nu ezita sa inceapa,iar vijelia de afara se asemana perfect cu sufletul Salmei.Stropii se zbatea in fereastra si apoi alunecau lipsiti de orice speranta.Salma se ghemui in pat si-si apropie genunchii de piept.Deja lacrimile isi pierdusera si gustul si senusul.Privind in gol,in Salma nu se mai auzeau decat batai putenice ale inimii:
-Sunt aici...aici..
Deodata,Salma se trase alunecand pe cearceas si se ridica brusc in picioare..
-Cine e?
Intunericul din camera nu era nicio ezitare pentru Salma,care suspecta intreaga camera pipaind-o.Furtuna oprise curentul,dar nu era un motiv destul de intemeiat pentru ca ea sa renunte sa mai caute.Vocea a fost cutremurator de necunoscuta si in acelasi timp cea mai dulce voce auzita vreodata.Dupa cateva minute de cautare,Salma pipaii patul si se urca usor in el,revenind in pozitia initiala,ciulindu-si urechile spre fereastra...
-De ce?..de ce nu te pot uita?

Ii mangai corzile si ma intreb care-i este misterul.Prima oara cand am vazut-o ardeam de nerabdare sa-mi scriu propria poveste in ea.Astazi,clipesc rar si o privesc.Inca nu am reusit.Inca mai incerc.
Astazi mai mult ca oricand ii apreciez pe toti cei ce au inteles chitara si s-au imprietenit cu ea.Printre sunete fragile,corzile se impletesc in sunet.In culoarea ei brun deschisa ma regasesc.Imi regasesc dorinta de a spune ceva...de a scrie ceva pe urmele pasilor mei.
Liniste absoluta.Poate maine voi scoate o dulce melodie.Poate ma va lasa
sa-i inteleg dulcele mister.
Cu cat degetele simt durerea cu atat imi inima bate mai tare
si vrea sa auda glasul ei.Glasul chitarii mele.

http://www.youtube.com/watch?v=66MFvu4-VaA

Ti-e frica sa privesti in urma.Tremuri.Daca nu mai e nimeni acolo?...daca nu a fost niciodata?...si te macini inauntru gandindu-te ca ai fost singur mereu...

Summer outfits.Street-style.

Prioritati vara.

Zambete.Raze de soare.Inghetata.Ciocolata.Prieteni.Amintiri.Discutii...iar discutii.Stat degeaba.Plimbari.Excursii.Idei.Apa rece.Cer senin.Vise la plic.
Si lista,continua...