Sarutul dulce al verii lasa o urma de struguri dulci…simt cum vine septembrie.Parca s-a copt prea repede si sare peste zilele verii.Nu mai are rabdare.Te-am asteptat atat si acum pleci?Inca te mai simt prin vant.E un vant racoros,plin de senin,de zumzet si e la fel de sincer si modest ca tine,draga vara.As atipi o clipa,numai una singura,dar mi-e frica sa nu te pierd.Stiu ca ai sa vii iar si iar si iar…dar pana la urmatorul iar,nu o sa mai am rabdare.Incerc sa fac nimic.Cum nimic?Sa stau asa.Sa te privesc.E greu.E mult.Tu ai prea multe de daruit,iar eu nu am cand sa le primesc pe toate.Imi vine in gand ce am prin frigider.Un pepene mare si verde.De fapt e rosu pe dinauntru.E de la tine.E dulce ca mierea si racoros ca fiorul unei dimineti dupa o ploaie haina.Am mers cu picioarele desculte prin iarba rara din gradina bunicilor.Nu m-am intepat,ci mi-a adus o usoara intepatura a anilor de demult.Am adormit cu fereastra odaii bunicii deschisa.A fost parca un vis ce adia usor.Am inspirit adaaaanc atunci.Am auzit cum incepe incet incet sa ploua.Tu nu te schimbi.Ai adus iar o ploaie noua.Parca da.Sigur da.Ai innoit cu ea multe.Acum pietrele din curte parca sunt impodobite de roua.Florile par ca au facut un dus rece,mangaietor si balsamic si acum stralucesc mandre privind spre soare.A iesit si eu nu l-am prins.Acum s-a aprins puternic si-mi respira peste umerii goi.

E liniste,dar nu e linistea pe care o dispretuiesti si o asemeni cu singuratatea,ci e o liniste a ecourilor.Albine,ras salbatic de copil,pasi de oameni grabiti si incinsi de o caldura prea puternica.E linistea pe care o ador.E cea pe care o astepti si cand apare te grabesti sa zambesti pentru ca nu stii cand va voi sa se care si sa ia cu ea tot tot…

O,cum as putea sa ma adresez cand privesc prin verde,prin raze,prin ochii tai curati.Dulce vara…

Imi scapa vara printre degete.Azi am deschis o carte draga mie.Mult.La Medeleni.Parca ma citesc pe mine citind-o pe ea.Ma bucur cu fiecare pagina citita si plang cu fiecare pagina data mai departe.As vrea sa ma intorc pe mine insumi la primul volum,cand Olguta se credea stapana peste tot,stia exact ce vroia si avea vise...multe.Acum oftez adanc.Nu stiu daca e nostalgie,dar se apropie septembrie.Stiu ca Olguta din mine ar fi visat mult sa vina acest sezon.Struguri dulci,frunze pline de soapte,vant rece pe inserat.Mai dau o pagina...si parca au disparut cu totii.S-au dspart ca un val uitat si-n locul unor copii cu obrajii blajini au aparut fiinte noi,care nu-si mai rezerva timp de visare,care alearga printre frunze si trec prin raze amortite de soare fara ca macar sa traga cu ochiul.Poate ca nu mai vor sa viseze,poate ca timpul cu cat trece,cu atat parca opreste magia copilariei...

Mi-e dor...

Te-ai intors...

Mi-a fost asa dor de tine.Sa ma joc prin razele tale nobile,sa-ti zambesc,sa te imbratisez.Sa ma imbrac in frumusetea ta,in profundul culorii tale,in gustul roadelor tale.Am alergat printre picaturi de ploaie si te-am cautat.In fiecare dimineata de mai speram sa te revad.Nu doar in trecere.Vroiam sa-mi soptesti dulce ca ai venit ca sa ramai o vreme indelungata.Doar eu,tu si norii senini...

Sincer,mi-a fost dor.Acum ca esti aici te privesc indelung si stiu ca degeaba m-as framanta.Ai sa pleci iar.Dar nu faci asta decat ca sa iti simt lipsa iar si iar...si sa ma bucur de frumusetea venirii tale.Esti tu,tu,scumpa vara.Sclipesti si radiezi mereu.Tu nu te schimbi.Ramai,mai ramai...

Aerul proaspat al unei primaveri reci iti patrunde pe sub piele.Verdele a rasarit.S-a trezit amortit si s-a transformat in podoaba modesta a unui anotimp special.Prietenii,priviri,pagini citite,pagini necitite,cuvinte spuse,dar cel mai mult si mai mult:Cuvinte ne-spuse!...Ai vrea sa ai puterea din interior,care sa nu mai stea sa slefuiasca ganduri pana le toceste,care sa nu mai stranga cuvinte pana le usuca,ci sa le pronunte,cu o claritate sclipitoare.Chiar daca viitorul este cel mai mare mister din viata cuiva,il putem lega de atele cuvintelor ca sa nu ne mai scape printre degete.Cuvintele au un mister si mai mare.Trebuie sa invatam cat,cum si cand sa aruncam in ceata vietii cuvinte ce se pot revarsa precum licurici,ce pot lumina in jurul nostru si chiar propriul nostru ecou,astfel incat poate un gand intr-o buna zi nu va mai repeta intrebarea ci ii va raspunde.

Mai fă un pas să vedem cât de departe poţi ajunge.Acum parcă am vrea să ne oprim,pentru că paşii merg fără avizul nostru şi ne răstoarnă intr-o lume bătrâna şi melancolică în care cerşim clipele înapoi.În zadar.Nu pot decât să-mi întorc privirea înapoi şi să suspin c-un zâmbet:Ce frumos...dar ce frumos!...a fost.
Acum limba ceasului a luat-o razna şi dacă mai înainte ascultam tic-tacul plictisitor şi mă gândeam până cand o să mai dureze ziua,acum soarele mă amăgeşte cu razele lui ostentative,aducand cu sine un sentiment nefast in final.Acel final reaşternut ca-n fiecare seară de iarnă ingheţată când îmi întorc iar şi iar privirea.
Astăzi,acum...ştiu că soarele mă minte şi nu doreşte altceva decât să-mi estompeze iar priveliştea blazată,rece a începutului unui sfârşit de zi.

Lasa tot ce ai mai bun sa iasa afara,nu privi in urma si nu-ti arunca regrete inutile.Totul sta in puterea deciziilor tale.Fa-le pe cele potrivite,fa-le gandindu-te la cei din jur.Arunca-ti egoismul intr-o mare adanca si lasa-l sa se inece.Schimba-ti apoi chipul intr-unul zambitor...si daca soarele tot nu rasare,zabeste.Confrunta-te cu el si fa-l ca gelozia zambetului tau sa-l faca sa vrea sa rasara. Nu astepta sa se schimbe lumea.Tu esti cel care face regulile.Fa tu primul pas,si restul vine de la sine. "se spune ca daca un fluture bate azi din aripi in emisfera sudica, el poate da nastere unui sir de evenimente conectate intre ele care in final poate da nastere la un uragan in emisfera nordica"

In inima ta se ascunde asa multa frumusete.Las-o sa iasa afara.Incepe cu un zambet...

Am descoperit o lume rece.Iarna nu intarzie si parca pe zi ce trece lumea ingheata,scoate cuvinte ce darama.Cateodata uitam sa pretuim fiecare clipa,uitam sa mai aratam un zambet,uitam sa mai intindem o mana.Ne restrangem la a ne pasa decat de propria persoana si pierdem tot ce e mai frumos in viata. Suntem liberi,da!suntem liberi sa alegem ce vrem si totusi tindem spre ce e rau.Opreste-te o clipa si uita-te in urma-ti.Nu suna prea bine,nu?Dar sa te schimbi nu e niciodata prea tarziu. " If you want to make the world a better place,you should look in the mirror and make a change!"